Quotessence
Home / Quotes / Quote by Josef Škvorecký

Quote by Josef Škvorecký

Work

Engineer of Human Souls

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Josef Škvorecký

Browse famous quotes and profile details for Josef Škvorecký. more

You May Also Like

“The Heaven of Animals Here they are. The soft eyes open. If they have lived in a wood It is a wood. If they have lived on plains It is grass rolling Under their feet forever. Having no souls, they have come, Anyway, beyond their knowing. Their instincts wholly bloom And they rise. The soft eyes open. To match them, the landscape flowers, Outdoing, desperately Outdoing what is required: The richest wood, The deepest field. For some of these, It could not be the place It is, without blood. These hunt, as they have done, But with claws and teeth grown perfect, More deadly than they can believe. They stalk more silently, And crouch on the limbs of trees, And their descent Upon the bright backs of their prey May take years In a sovereign floating of joy. And those that are hunted Know this as their life, Their reward: to walk Under such trees in full knowledge Of what is in glory above them, And to feel no fear, But acceptance, compliance. Fulfilling themselves without pain At the cycle’s center, They tremble, they walk Under the tree, They fall, they are torn, They rise, they walk again.”

DeathPoetryHeavenLossPoemAnimalsDeath Of A PetLoss Of A Pet
Book:The Whole Motion: Collected Poems, 1945–1992
Create image

“There is dancing and laughter in hell, an angel weeping openly on a park bench in heaven. My mother, dead and frantic in an attic. A white shirt on a floor. An old man in a wheelchair, rubbing his eyes. Here it is, here it is! the occupational therapists sing as they rise to the surface of the earth, smiling, bearing their terrible surprise.”

DeathPoetryHeavenHellAngelSurrealCreepySpace In ChainsLaura Kasischke
Book:Space, in Chains
Create image

“Descrisesem sufletele așa cum mi le imaginam eu, ușoare ca fulgii și invizibile, plutind în sus printr-un strat de nori care arăta ca unul de bumbac, dar era răcoros, cețos și foarte ud. Până ce sufletele străbăteau plafonul noros, veșmintele lor lumești aveau să fie îmbibate de umezeală. Apoi aveau să treacă printr o zonă însorită și caldă, care mirosea a pâine prăjită, apoi printr un nou strat rece și umed. Cald, rece, cald, rece, până ce aerul se subția și cerul se întuneca, devenind din albastru deschis bleumarin. Descrisesem apoi spațiul extraterestru. Stele pretutindeni, ca niște gămălii de diamant. Comete cu cozi sfârâind de foc incandescent. Ploi de meteoriți roșii, portocalii și albaștri. Planete colorate învârtindu-se în jurul unor sori fierbinți. Sufletele aveau să-și continue mult timp ascensiunea prin acest spațiu vast și scânteietor, până ce aveau să ajungă într-un întuneric profund, unde capetele lor aveau să atingă ceva care părea un plafon, dar era o membrană delicată străbătută de vinișoare subțiri, gata să se sfâșie dac-o împungeai cu degetul. Dincolo de această membrană se aflau raiul sau iadul, în funcție de felul în care se comportaseră sufletele pe pământ.”

SoulSpiritualDeathHeavenHell
Book:A Girl Like That
Create image