Quote image editor
“Îi răspunse însă doar urletul unei haite de lupi. Se speriase de-a binelea, începuse să alerge fără o direcție precisă şi nu recunoştea nimic. Se împiedică şi căzu cu fața pe un muşuroi de furnici. Se ridică, ştergându-se agitat de furnici şi pământ, şi dădu cu ochii de o pereche de tălpi albe, de dimensiuni nemaiîntâlnite. Picioarele erau aidoma trunchiurilor unor mesteceni, iar de sus, de sub coroana copacilor, se aplecă spre el o mutră ciudată, a cărei frunte era brăzdată de două riduri adânci. -De ce ai ucis liniştea? i-a zis făptura aceea, cu reproş. -Nu am ucis nimic, a răspuns copilul. Mi-am pierdut prietena, încercam să dau de ea. -De cât timp o cunoşti? întrebă ființa aceea, cu vocea oarecum mai blândă. -Păăi... de vreo oră, cred. Poate două. -Şi poți spune că e prietena ta după o singură oră?” — Ovidiu Baron