Quote by Ioana Cristina Casapu

“Port o rochie gri, în volută, îmi amintește de felul în care valurile se sparg cenușiu și tulbure de coastă la Marea Nordului. În orașul ăsta nimeni nu își poartă sufletul pe dinafară, nimeni nu își varsă amarul, ci doar, ocazional, berea. Cuvintele ies spurcate și abrupte din guri, ca-ntr-o babilonie a grăbiților, nu pot să le deslușesc destule emoții, nu pot să mă hrănesc de pe buzele lor. Străzile miros urât și mă forțează să-mi îndes capul într-un fular negru sub care aș putea trece cu ușurință drept o fată afgană. Sunt prea puțini oamenii care ne vor și prea mulți cei care ne vor schimbați.”

Quote by Ioana Cristina Casapu