“... capacitatea de adaptare a aristocrației s-a manifestat în capacitatea ei de a “nu discuta” și de a “sluji”. Discutau intelectualii – aristocrații au dovedit neașteptate disponibilități pentru muncă. Poate știuseră cîndva să se țină în șa și să sărute mîinile femeilor, dar nu trebuie să uităm niciodată că au reprezentat o clasă, că au avut un caracter de clasă. Filozofia, etica și morala lor le erau atribuite prin naștere, și dacă acestea aparțineau clasei lor, ei nu trebuiau să cheltuiască nici forțe spirituale, nici forțe fizice pentru a-și forma convingeri și principii ... Ei puteau să îndeplinească o funcție, să execute ordine, conducîndu-se după ideile cinstei și datoriei, fără să intre în conflict cu conștiința lor. Aceasta este capacitatea de care au dat ei dovadă. N-au acceptat nimic din schimbările survenite, dar au continuat să trăiască într-o lume schimbată, pentru a păstra măcar acele trăsături care le erau caracteristice, inerente structurii lor ... precum: cinstea, principialitatea, respectarea cuvîntului dat, noblețea, onoarea, curajul, dreptatea, stăpînirea de sine... Ei au pierdut totul, însă aceste trăsături ar fi dorit să le piardă în ultimul rînd: erau însăși natura lor.” AristocracyAccomodationAristocratieAdaptare Book:Pushkin House Source: Pushkin House