“Fără să știu în ce direcție mergea taxiul, plângeam în hohote pe bancheta din spate. Lacrimile îmi udau hainele. Oare nu-mi rămăsese decât regretul? Nu va mai reveni niciodată la viață. Iar eu sunt plină de regrete. Pentru că nu mi-am dat seama. Pentru că nu am apucat să îl opresc. Oricât de profund ar fi fost regretul meu, timpul curgea doar înainte. Până și lumea era fără milă.” SadnessRegretsSucide Book:Ostatni telefon Source: Ostatni telefon