“Visez să mă trezesc din visul răsturnat În care de ramuri cu flori roz, sunt spânzurat. Visez să mă trezesc, sorbind dintr-un potir, Apă vie și iertare, nicidecum vină și delir. Sunt singur în penumbra arginților primiți, Și privesc pomelnice cum cad, cu alții pomeniți. Aștept cu buzele cusute, clemența Zeului meu, Deși l-am trădat pe Iisus, fiul lui, tânărul iudeu.” PoetryPoezie ContemporanăSupranatural Author:Ştefănel Bulea