“În ziua aceea, am crezut că dețin ceva, un adevăr care-mi va schimba viața. Însă nimic de această natură nu e dobândit pentru totdeauna. Lumea trece prin noi ca o apă și pentru o vreme ne împrumută aparența ei. Apoi se retrage și ne lasă în fața vidului pe care-l purtăm în noi, în fața acestui soi de incapacitate capitală a sufletului pe care trebuie să învățăm s-o suportăm, s-o înfruntăm și care, paradoxal, e poate resortul nostru cel mai sigur.”
Book:The Way of the World
