Quotessence
Home / Quotes / Quote by Gabriel Liiceanu

Quote by Gabriel Liiceanu

“„Doar o moarte comună poate sugera că marea îmbrățișare, ideea de transgresare în absolut a eului propriu prin topirea în altul, nu poate fi realizată până la capăt în această lume. Nici un muritor nu poate păstra pe tot parcursul unei întâlniri incandescența debutului ei. Blestemul insuficienței eului se împletește cu cel al imposibilității cuplului și abia așa se obține blestemul complet al felului în care suntem „aruncați“ în lume.”

Quote by Gabriel Liiceanu

Book:Scrisori către fiul meu
Create image

Work

Scrisori către fiul meu

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Gabriel Liiceanu

Browse famous quotes and profile details for Gabriel Liiceanu. more

You May Also Like

“He knew how often I needed to travel to be sane, what my favorite places were, which seat I would choose in a restaurant, which songs I listened to depending on my mood, how I looked when I was hungry, how much sugar I would like in my coffee, what hurt me and what would fix it, when I craved a hug and how tight should that be, how to make out my mood from my voice and how fast my heart would beat if I was asked to address a gathering of five hundred people.”

LoveLove QuotesLove Quotes And SayingsRomance Book QuotesRomance NovelsCouplesLovers QuotesCouple QuotesRomance Quotes And Sayings
Book:Lost Love Late Love
Create image

“Ahora me doy cuenta de lo cruel que has sido conmigo, de lo falsa y cruel que has sido. ¿Por qué me despreciaste? ¿Por qué traicionaste, Cathy, a tu propio corazón? No puedo tener una sola palabra de consuelo para tí; te mereces lo que te pasa. Eres tú quien se ha matado a sí misma. Sí, puedes abrazarme y llorar cuanto quieras, puedes provocar mis lágrimas y mis besos, pero ellos serán tu ruina y tu perdición. Si me amabas, ¿en nombre de qué ley me abandonaste? ¿En nombre de la mezquina ilusión que despertó en ti Linton? Dímelo. Porque tú misma, por voluntad propia, hiciste lo que ni la desgracia, ni el envilecimiento, no la muerte, ni nada de lo que Dios o el Diablo nos pudieran infligir habría logrado en su empeño de separarnos. No he sido yo quien ha roto tu corazón, te lo has roto tú misma, y al hacerlo has destrozado, de paso, el mío. Y la peor parte me toca a mí, porque aún tengo fortaleza. ¿Crees que me apetece vivir? ¿Qué clase de vida podrá ser la mía cuando tú...? ¡Oh, Dios Mío! ¿Acaso te gustaría a ti vivir si te encerraran el alma en una tumba?»”

LoveCouplesEmily Bronte
Author:Emily Brontë
Create image