Quotessence
Home / Quotes / Quote by Andrei Popescu

Quote by Andrei Popescu

“Consider că acest volum nu este nicidecum destinat doar celor care au strămoși comuni cu ai mei, ci tuturor celor pasionați de istorie. Parcurgând paginile acestei cărți și descoperind amănuntele biografice ale personajelor, cititorul va putea afla detalii despre viața oamenilor de rând din ultimele trei secole. Prin ochii lor se poate vedea, de exemplu, cum trăiau odinioară țăranii olteni, munteni ori ardeleni sau cum unii dintre aceștia s-au ridicat prin propriile puteri și au ieșit din sărăcie. De asemenea, cititorul poate descoperi amănunte din viața unor preoți, învățători, meșteșugari sau negustori din secolele XVIII-XX, dar și legende transmise din generație în generație. Cel care va avea răbdarea să citească această carte va vedea prin ochii personajelor cum au fost resimțite de populație diverse evenimente majore din trecut, cum a trecut ea prin războaie, revoluții, ocupații străine, persecuții politice, prizonierat, crize economice, reforme, epidemii, migrații sau crime. Strămoșii mei provin din diverse zone ale țării, din Muntenia, Oltenia, Ardeal, Banat, dar și din afara granițelor României, de pe teritoriul actual al Bulgariei, Austriei și Cehiei. Majoritatea sunt români, dar printre înaintași se numără și germani (sași, șvabi, sudeți, austrieci), bulgari sau cehi. Și ca religie ei sunt diverși, pe lângă ortodocși existând lutherani, romano-catolici sau greco-catolici. Din punctul de vedere al clasei sociale, majoritatea strămoșilor au fost la origine țărani, dar mulți dintre ei au migrat către orașe în decursul secolului al XIX-lea sau la începutul veacului următor, devenind funcționari, meșteșugari sau comercianți.”

Quote by Andrei Popescu

Work

Author

Andrei Popescu

Browse famous quotes and profile details for Andrei Popescu. more

You May Also Like

“Just when it seemed my mother couldn’t bear one more needle, one more insane orange pill, my sister, in silence, stood at the end of the bed and slowly rubbed her feet, which were scratchy with hard, yellow skin, and dirt cramped beneath the broken nails, which changed nothing in time except the way my mother was lost in it for a while as if with a kind of relief that doesn’t relieve. And then, with her eyes closed, my mother said the one or two words the living have for gratefulness, which is a kind of forgetting, with a sense of what it means to be alive long enough to love someone. Thank you, she said. As for me, I didn’t care how her voice suddenly seemed low and kind, or what failures and triumphs of the body and spirit brought her to that point— just that it sounded like hope, stupid hope.”

“Studied objectively, Luke Skywalker was not very cool. But for kids who saw Empire, Luke was The Man. He was the guy we wanted to be. Retrospectively, we’d like to claim Han Solo was the single-most desirable character—and he was, in theory. But Solo’s brand of badass cool is something you can’t understand until you’re old enough to realize that being an arrogant jerk is an attractive male quality.”