“Au ajuns bine, în sensul că lor, personal, le era mai bine, economic și social, mai puțin etic și moral, dar îți alegi singur bătăliile și dacă cea cu foamea, sărăcia și cafteala era câștigată, cea cu conștiința și somnul putea fi rezolvată cu analgezice și droguri puternice, care tronau în casă în boluri grele de cristal, în loc de fructe proaspete, sau din acelea mai populare și mai accesibile, de plastic. Căci dacă pentru cele proaspete trebuia să stai la cozi sau să ai pile sau noroc, sau poate toate trei, pentru cele artificiale trebuia doar să ai bani mulți. Nu era o problemă de disponibilitate.”
Book:La umbra unui vis