Quotessence
Home / Quotes / Quote by Osamu Dazai

Quote by Osamu Dazai

“Mientras que las personas tienen el derecho de vivir con libertad, tienen también el derecho de morir en el momento que lo deseen; pero, cuando la madre está viva, hay que renunciar a este derecho porque, al ejercerlo, al mismo tiempo que quitarse la propia vida se llevarían la de la madre.”

Quote by Osamu Dazai

Work

The Setting Sun

This book delves into the metaphorical and literal meanings of the setting sun, examining the transition from one phase to another in various contexts, such as personal growth, societal change, and the natural cycle of life. more

Author

Osamu Dazai
Osamu Dazai

Osamu Dazai was a renowned Japanese author born on June 19, 1909, in Takamatsu, Shikoku, Japan. His works are known for their profound social criticism and unique literary style, with notable titles including 'The Buried Alive' and 'Fostering'. Dazai passed away on June 13, 1948. more

You May Also Like

“A doua aserţiune a lui Tsurayuki este că poezia avea rol de intermediar în intrigile amoroase. Poate că aceasta n-are nevoie de prea multe explicaţii, obişnuiţi cum sintem cu poezia de dragoste din diferite limbi europene, însă pînă nu citim unul din romanele japoneze de curte, cum ar fi Povestea lui Genji, scrisă în jurul anului 1000 e.n., nu sîntem pregătiţi să înţelegem în ce măsură putea să servească acestui scop poezia. Conversaţiile iubiţilor erau susţinute în întregime în poeme, iar o aluzie poetică strecurată cu măiestrie putea să cîştige inima unui bărbat tot aşa cum ar fi făcut-o întrezărirea fugară a chipului iubitei. Există un întreg repertoriu al poeziei japoneze de dragoste, cor.stînd în mărturisiri ale pasiunii, cîntece de despărţire, jeluiri prilejuite de infidelitate etc. Importanţa poeziei ca mijlocitor în iubire decurge din acele — aproape stranii pentru noi — relaţii curteneşti ale aristocraţiei japoneze din secolele IX, X şi XI, cînd s-au formulat tehnicile poeziei respective. Deoarece doamnele nu puteau fi văzute de nici un bărbat cu excepţia soţilor legitimi, conversaţiile dintre iubiţi, cel puţin în faza iniţială, se purtau printr-un paravan care ascundea femeia.”

“Într-adevăr, cînd citim romanele japoneze sîntem aproape izbiţi de stăpînirea de sine cu care nişte eroi aflaţi într-o luptă pe viaţă şi pe moarte reuşesc să-şi găsească timp pentru a compune o poezie de adio despre căderea florilor de cireş; sau de versurile unor simpli soldaţi care admiră o noapte de iarnă spre a compune o poezie împreună. Dar în Japonia poezia aparţine tuturor claselor sociale; pînă şi astăzi, aproape fiecare japonez e în stare să scrie fără dificultate un poem, chiar dacă, fireşte, acesta poate fi lipsit de orice merit literar.”

“După Tsubouchi, pentru a se ieşi din impasul literar în care se găsea Japonia, soluţia era adoptarea viziunii occidentale asupra literaturii şi abandonarea vechiului concept al literaturii văzute ca instrument al scopului didactic… În Japonia nu exista o asemenea tradiţie a individualismului, cel puţin de cînd războaiele civile din secolul al XII-lea şi de mai tîrziu au dus la formarea unei societăţi feudale rigide, în care pretenţiile individului erau reprimate cu severitate… Astfel, cînd cineva îşi ia rămas bun de la amfitrion după o petrecere, el trebuie să se scuze pentru comportarea sa nepotrivită, şi tot astfel, urmărind căderea florilor de cireş sau spuma dusă de apă, el trebuie să scoată exclamaţii în legătură cu grabnica trecere a vieţii. S-a elaborat un tipar de comportare care a anulat orice preferinţă individuală; faptul dă o oarecare platitudine ornamentală unui popor care iubeşte istoria şi ficţiunea.”