“Cât timp așteaptă ceva din partea universului, omul e un negustor care umblă să primească, care schimbă bani și face troc, și se înfurie când dă greș, și se sinucide când nu i se dă ce e al lui, dacă polițele nu-i sunt plătite, dacă încasările sunt mai mici decât cheltuielile. Dar omul care a renunțat la orice rasplată, care lucrează pentru ceea ce e sortit pieirii știind ca totul va pieri, acela e singurul om vrednic, cu adevărat vrednic de a locui împacat in acest univers. El singur e nobil in fața samsarilor care-l înconjoară, chiar dacă aceștia au scris pe firmele pravăliilor lor numele cele mai pure, mai ideale, mai metafizice.”
Book:Un uomo finito
