“Taxiul gonea printr-o mare de ricșe, mașini și motociclete, într-un șablon desprins din lumi paralele. Un aha moment mă înghiontea în gânduri la fiecare tresărire. Roțile păreau că circulă în legea lor, căutându-și loc între bucăți de drum despletite între curgeri de mișcare. O geometrie circulară își ascuțea privirile peste toată strada. Părea un haos total, și totuși, lumea se împletea într-o armonie năucitoare. Roți, oameni, gânduri și emoții. Toate erau acolo, într-o structură perfect construită. Șoferul, un bătrânel simpatic, îmi arunca câte o privire încurajatoare în oglinda din față, cu un zâmbet larg: “No worries, ma’am! You are safe.” “Aha, îmi răspundeam printr-o grimasă mai mult speriată decât zâmbitoare, “o fi safe, dar ăștia circulă ca-n codru.” Părerea mea. Părerea lor însă nu coincidea cu impresiile mele, iar codrul lor era deja demult bătătorit de hoarde de motoare umblătoare.” HaosArmonieImpresiiMotocicleteRicseTaxiul Book:Ochi de Poveste Source: Ochi de Poveste