Quotessence
Home / Authors / Costi Boșneag

Costi Boșneag Quotes

Author

Filter quotes by topic

AllWarHeroes

Famous Costi Boșneag Quotes

“- Yeah, this is it. This is war... it takes you away from your loved ones, takes you to places you had no idea about, takes you through suffering and deprivation, hunger, thirst, sickness and wounds. It forces you to see, do and live through terrible experiences that you wish you had never known, and once you have, to forget them as soon as possible. It takes your friends and comrades and, if it doesn't kill them, then it turns them into something they don't even know what they are. And in the end, if you get to live those moments, when peace is announced and you begin to believe that you will return home, to your life, to the family and community you left behind, to the state of normality you dreamed of when it was harder on the front, you will find that it is not like that at all. - Why, Sarge? College Boy asked... - Because, you see, College Boy, after the end of the war not only you changed, but also those back home. They too had their struggles, their deprivations, sufferings, illnesses, injuries. Whether you got hot food today depends only on the conditions at the front and how much the quartermaster and subsistence services cared. But, back home, they have to search, they have to struggle without being guaranteed that they will succeed in finding something to put on the table for their children, or their elders. And so, they can go for days on end, starving. You, if you are sick or wounded, the military hospital will treat you as best they can. But they, at home, a visit to the family doctor is an expense that most can't afford and so they end up in the hospital, which is overcrowded, when it's too late, often. So they are changed too, not just you. You, however, have something more than them. You, you've known the chaos of frontline combat, the cruelty of taking the lives of others like yourself. And, like the sheepdog who fights the wolf, when it returns to the fold it carries both it's own blood and the wolf's. And the sheep, they don't see the wolf anymore, but they don't see the dog that was guarding them either. They only see the fangs showing through the open, blood-stained snout. They smell the scent of the wolf that has been impregnated into the dog's fur in battle and then, at that very moment, they no longer recognize the one who stood by them, no matter what the weather. It's the same with you. They fear you, and no matter how much they smile at you or say words that make you think you are welcome, you actually see fear and distrust in their eyes.”

War
Author:Costi Boșneag
Create image

“- Tudore, vezi tu, viața e o multitudine de momente în care suntem obligați să alegem. Chiar și noi, militarii, avem această posibilitate. Datoria noastră de militari ne obligă conform regulamentelor militare, să ne supunem ordinelor pe care le primim pe scară ierarhică. Asta ne e Datoria. Dar, Onoarea noastră de om ne dă posibilitatea să alegem dacă executăm acele ordine sau nu. Evident, în cazul în care alegem să punem mai presus Onoarea decât Datoria, atunci trebuie să acceptăm responsabilitatea acestei alegeri cu toate consecințele care derivă de pe urma ei. Și ca să-ți răspund la întrebare, ei bine, eu m-am bucurat că n-am fost pus în situația de a fi nevoit să aleg între cele două.”

War
Book:La Granița dintre Datorie și Onoare
Create image

“- Suntem într-un loc, de care nu aparținem, făcând lucruri pe care nu demult nu mi le-aș fi imaginat, fiind parte din acest război care nu este al nostru. Dar pentru ei, totul pare normal, ai omorât de-ai mei, voi omorî mai mulți de-ai tăi. Mi-ai violat femeile, voi viola mai multe de-ale tale și așa mai departe. Am văzut și am făcut lucruri pe care mi-a fost greu să le accept, iar eu nici măcar nu sunt un combatant ca tine. Chiar nu te înțeleg cum poți tu trece zi de zi prin toate astea, fără să-ți pierzi mințile, pentru că eu simt că încep să o iau razna.”

War
Book:InVoluntar în Războiul Altora
Create image

“Cu cel care îți este camarad de arme, împarți și bune și rele. Împarți căldura sufocantă a verii și soarele arzător ce-ți bate-n cap în timp ce mărșăluiești. Împarți ploile toamnei, ce transformă în noroi drumurile, tranșeele și gropile individuale. Împarți frigul și asprimea iernii, iar atunci când totul e înghețat în jurul tău, orice sursă de căldură fizică sau sufletească, o împarți cu el. Primăvara, când natura revine la viață, împarți dorul de cei dragi, de casă, de viața de dinainte de război. Cu cel ce îți este camarad, împarți bucurii și suferințe, posibil chiar și groapa comună de la sfârșit, dar mai ales viața în cele mai improprii și vrăjmașe condiții. Simion adresându-i-se lui Paul”

War
Book:InVoluntar în Războiul Altora
Create image

“Ce puțini au mai rămas, constată cu tristețe Ăl Bătrân. Aruncând o privire peste chipurile militarilor din fața sa, constată cu o strângere de inimă schimbarea dură care se petrecuse cu supraviețuitorii regimentului său. Cu doar câteva luni în urmă, juma de an cel mult, când plecase din garnizoană, regimentul era format din tineri în jurul vârstei de douăzeci de ani, unii chiar mai tineri. Cu excepția câtorva subofițeri și a unora dintre ofițerii superiori, marea majoritate a trupei, precum și a ofițerilor inferiori erau tineri și foarte tineri. Tineri care-și văzuseră camarazii omorâți în feluri diferite, unul mai oribil ca celălalt. Tineri care își omorâse inamicul în tot atât de multe și oribile moduri precum și camarazii lor fuseseră uciși. Tineri care nu mai erau tineri. Acum însă, chipurile ce-l priveau erau maturizate cu mult înainte de vreme. Cu fețele arse de soare, bătute de vânt și ploaie, cu trupurile chinuite de arșița verii, de sete și foame, obosiți după marșurile lungi și nedormiți, dar mai ales căliți în focul luptelor pe care le-au purtat de la începutul războiului, în fața sa se aflau veterani ai Campaniei de eliberare a Basarabiei și Bucovinei de Nord, precum și ai Campaniei de cucerire a Odessei. Și totuși, ce puțini au mai rămas.”

War
Book:La Granița dintre Datorie și Onoare
Create image

“With the one who is your brother in arms, you share both good and bad. You share the sweltering heat of summer and the burning sun that beats down on your head as you march. You share the autumn rains that turn roads, trenches and individual foxholes to mud. You share the cold and harshness of winter, and when everything is frozen around you, any source of physical or soul warmth, you share it with him. In spring, when nature comes back to life, you share the longing for loved ones, for home, for life before the war. With your comrade, you share joys and sorrows, possibly even the mass grave at the end, but above all life in the worst and most unfriendly conditions. Simion addressing Paul”

War
Book:InVoluntar în Războiul Altora
Create image

“- Ce e, Părinte, de ce lăcrimezi? îl întrebă Neamțu’ pe bătrânul preot. - Lacrimi di bucurii și di dureri măi, copchile. Di bucurii că încă mai sunt patrioți gata să-și dea viața pentru țara asta, și di dureri pentru că sunt atât di tineri când o fac. Astea, zise el mângâind crucile pe lângă care trecea, sunt ale noastre sfinte cruci, ce răsar din trupurile eroilor noștri și sunt udate cu sângele lor și cu lacrimile celor care i-au cunoscut și iubit. Di-aia plâng măi copchile, ai înțeles?”

War
Book:Ale Noastre Sfinte Cruci
Create image

“What is it, Father, why are you crying?” asked Karl. “Tears of joy and pain, my child. Of joy that there are still patriots ready to give their lives for this country, and of pain because they are so young when they do it. These,” he said, caressing the crosses he passed, “are our holy crosses, which spring from the bodies of our heroes and are watered with their blood and the tears of those who knew and loved them. That’s why I’m crying, my child, understand?”

War
Book:Ale Noastre Sfinte Cruci
Create image

“Culcat pe burtă și cu casca trasă cât mai pe ceafă, Axente simțea cum fiecare explozie părea a fi tot mai aproape și că nu mai avea timp să-și recapete răsuflarea. Pământul se zguduia tot mai rău și ploaia părea că se transformase din picături de apă în bolovani, pietre și uneori valuri de pământ. Doamne Dumnezeule, se ruga Axente printre exploziile obuzelor ce cădeau, lasă-mă să-mi mai văd copiii măcar înc-odată! Dintr-odată suflul exploziei unui obuz ce căzu în apropiere, aproape că-l îngropă de viu sub un val de pământ. Pe locul unde o clipă mai devreme erau întinși la pământ soldații Ion Avram și Petruț Iacob, acum se afla un crater cu marginile înegrite, din care încă mai ieșea un firicel de fum. Cu ochii împăienjeniți de pământul ce aproape că-l acoperise și cu urechile înfundate, Axente se târâ pînă la marginea craterului și instinctiv se aruncă înăuntru știind că nu cad două proiectile în același loc.”

War
Book:Ale Noastre Sfinte Cruci
Create image

“A doua zi, când pregătirile erau în toi pentru trecerea Nistrului, cercetașii Regimentului 91Infanterie, trecură pe lângă o cruce de pe marginea drumului pe care cineva scrijelise Ostaș Necunoscut. În timp ce unii își făceau cruce, alții spuneau un Dumnezeu să-l ierte! sau un Dumnezeu să-l odihnească! Dar pentru majoritatea dintre ei cuvintele bătrânului preot le reveniră atunci în minte: Astea, sunt ale noastre sfinte cruci, ce răsar din trupurile eroilor noștri și sunt udate cu sângele lor și cu lacrimile celor care i-au cunoscut și iubit.”

War
Book:Ale Noastre Sfinte Cruci
Create image

“The next day, when preparations were in full swing for the crossing of the Dniester river, the scouts of the 91st Infantry Regiment passed by a cross on the roadside on which someone had written Unknown Soldier. While some were making the cross sign over their chests, others were saying a God forgive him! or God rest his soul! But for most of them the old priest's words came back to them: These are our holy crosses, which spring from the bodies of our heroes and are watered with their blood and the tears of those who knew and loved them.”

War
Book:Ale Noastre Sfinte Cruci
Create image