Quote by Costi Boșneag

“Ce puțini au mai rămas, constată cu tristețe Ăl Bătrân. Aruncând o privire peste chipurile militarilor din fața sa, constată cu o strângere de inimă schimbarea dură care se petrecuse cu supraviețuitorii regimentului său. Cu doar câteva luni în urmă, juma de an cel mult, când plecase din garnizoană, regimentul era format din tineri în jurul vârstei de douăzeci de ani, unii chiar mai tineri. Cu excepția câtorva subofițeri și a unora dintre ofițerii superiori, marea majoritate a trupei, precum și a ofițerilor inferiori erau tineri și foarte tineri. Tineri care-și văzuseră camarazii omorâți în feluri diferite, unul mai oribil ca celălalt. Tineri care își omorâse inamicul în tot atât de multe și oribile moduri precum și camarazii lor fuseseră uciși. Tineri care nu mai erau tineri. Acum însă, chipurile ce-l priveau erau maturizate cu mult înainte de vreme. Cu fețele arse de soare, bătute de vânt și ploaie, cu trupurile chinuite de arșița verii, de sete și foame, obosiți după marșurile lungi și nedormiți, dar mai ales căliți în focul luptelor pe care le-au purtat de la începutul războiului, în fața sa se aflau veterani ai Campaniei de eliberare a Basarabiei și Bucovinei de Nord, precum și ai Campaniei de cucerire a Odessei. Și totuși, ce puțini au mai rămas.”

Quote by Costi Boșneag