“Rămânem lipiți, goi, umezi, cu respirațiile amestecate. Ea își sprijină fruntea pe pieptul meu, iar runele îmi pulsează acum în ritmul inimii ei. Îi miros părul, un amestec de flori de noapte și fum, și îi sărut tâmpla, gustul pielii sărate amestecându-se cu transpirația. — Nu mă lăsa! șoptește, cu voce frântă. — Nu mai știu să fug! îi răspund. Și nici nu vreau! Ne învelim în liniștea nopții. Păsările s-au liniștit, lacul oglindește cerul, iar stelele cad una câte una peste apă. Timpul încetează să mai existe. Nu mai sunt zei, nici săbii, nici războaie. Doar noi, doi iubiți care au găsit în sfârșit eternitatea în pielea celuilalt.” AmorIubireRăzboiZei Author:D.A.Michi