“9. Lângă mine, Zenobia își ducea viața pe punctul cel mai direct al aparenței comune. O fragilitate vădită îi estompa mirifica tărie până într-atât încât eu însumi, din care făcea parte, îi uitam uneori realitatea așa cum, orbit de lumina amiezii, uiți soarele sau nu-l privești ca să nu-ți ardă ochii. Existența ei zilnică, retrasă și ștearsă, trecea neobservată. Atentă la cele mai ușoare vibrații din afară, ea le răspundea numai cu fibrele miracolului nevăzut care mai doarme încă în fiecare dintre noi. Într-o lume a semnelor, ea descifra, în toate, semne. În fața lor se înclina tăcută, cu adânc respect. Inexplicabilul părea să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt.” Romanian Literature Book:Zenobia Source: Zenobia
“Mergeam incet, pe cerul compact si sticlos alergau niste nori destul de urati. Orasul zacea in covorul lui de praf. Ma simteam in afara oricarei legaturi favorabile cu norii aceia adunati sub ochii mei intr-o harababura menita parca sa-mi demonstreze cat de iluzorii ne pot fi uneori disponibilitatile..” NoriLegatura Book:Zenobia Source: Zenobia
“Am mai hoinarit un timp, pe strazi. Il intalnisem sau nu pe Agrippa? Ma gandeam ca, oricum, tot functionase ceva. Ma gandam la jalnica logica a coincidentelor. Ma gandeam sa nu ma mai gandesc...” GanduriAgrippaCoincidenteGandeam Book:Zenobia Source: Zenobia