Quotessence
Home / Quotes / Quote by Lilith Starr

Quote by Lilith Starr

Work

Compassionate Satanism: An Introduction to Modern Satanic Practice

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Lilith Starr

Browse famous quotes and profile details for Lilith Starr. more

You May Also Like

“-Ce vrei să înțelegi? Nu e nimic de înțeles, răspunse el, străduindu-se s-o liniștească. Există legi care guvernează lumea și care nu sunt făcute nici pentru, nici împotriva noastră. Când izbucnește furtuna, nu mai ai pică pe nimeni, știi că fulgerul este produsul a două sarcini electrice contrare, iar norii nu te cunosc pe tine. Nu le poți reproșa nimic. Și de altfel ar fi ridicol, n-ar înțelege. -Dar nu-i același lucru. Aici sunt fenomene pur umane. -Numai în aparență, Jeanne. Par provocate de cutare sau cutare om, de cutare împrejurare, dar se întâmplă ca în natură: după o perioadă de calm vine furtuna, care are un început, sfârșit, după care urmează alte perioade de calm mai mult sau mai puțin lungi! Spre nenorocirea noastră, ne-am născut într-un secol de furtuni, asta e tot. Se vor liniști.”

“-Cred... că individul n-ar trebui sacrificat în felul ăsta. Mă refer la noi toți. Ni s-a luat prea mult! Iubirea, familia... E prea mult! -Asta e, doamnă, problema principală a timpului nostru, fie că vorbim de individ sau de comunitate, pentru că, nu-i așa, războiul este opera comună prin excelență. Noi, germanii, credem în spiritul comunitar în sensul în care se spune că albinele au simțul stupului. Lui îi datorăm totul: sevă, strălucire, parfumuri, iubiri...”

“... dacă ar primi mâine ordin, m-ar aresta, m-ar ucide cu mâna lor și fără remușcări?... Războiul... Da, știm bine ce e războiul. Dar ocupația e într-un fel mai cumplită, pentru că te obișnuiești cu oamenii; îți zici că la urma urmelor, sunt și ei ca toți ceilalți, dar nu-i deloc adevărat. Suntem două specii diferite, care nu se pot împăca vreodată, inamice pe viață.”

“...le Roi-Soleil, construisant Versailles et obligeant les nobles à le suivre à la Cour, les a enfermés dans une cage toujours plus stricte de cérémonies et de petits privilèges pour les priver, presque sans qu’ils s’en rendent compte, de leur liberté et même, dans la plupart des cas, de la dignité la plus élémentaire. Dans la scène finale, on voit le roi se dépouiller de tous ses ornements, ses objets de luxe : les habits somptueux n’étaient qu’artifice, des instruments pour lui permettre d’affirmer son pouvoir afin, comme il le dit à son ministre, que chacun dans le royaume dépende pour toute chose du monarque, comme la nature dépend en toute chose du soleil.”