“Voi, ielelor, măiestrelor, Duşmane oamenilor, Stăpânele vântului, Doamnele pământului, Ce prin văzduh zburaţi, Pe iarbă lunecaţi, Şi pe valuri călcaţi, Vă duceţi în locuri depărtate În baltă, trestie, pustietate, Ca spuma la soare, Iar capul cel deocheat Sa ramâie luminat, Curat, de boală scăpat, Ochii cei vătămători Şi de foc săgetători Înveliţi să fie cu perdele albe, Să nu mai privească la obraze dalbe. Descântece de iele Unde popa nu toacă, Unde fata nu joacă, Vă duceţi în gura vântului Să va loviţi de toarta pământului, Ieşiţi din mână, trup, picior, Şi să pieriţi sus într-un nor, Daţi omului sănătate Că sabie de foc vă bate!”
Book:Legende și pasteluri