“Duminicile începeau la fel. Somnul își alunga cu greu vraja de pe față dar soarele pătrundea cu putere printre perdelele vaporoase. Mirosea a fructe coapte și a moșocoarnă. Valea ce se așeza cuminte între prunii împrăștiați dezordonat împrejurul casei, mustea a verde fraged, în timp ce firele înalte de iarbă dansau grațios la braț cu vântul. Soarele mângâia toată întinderea aceasta ce părea ruptă dintr-o filă de basme.”
Book:Ochi de Poveste