Quotessence
Home / Quotes / Quote by Matt Haig

Quote by Matt Haig

“In fiecare viata exista un moment. O criza. Una care spune: „Ceea ce cred e gresit”. Li se intampla tuturor, singura diferenta e cum ii schimba acea informatie. In cele mai multe situatii, e pur si simplu vorba de un caz de ingropare a acelei informatii si apoi a pretinde ca ea nu se afla acolo. Asa imbatranesc oamenii. Asta este, in cele din urma, ceea ce le increteste fetele si le indoaie spinarile si le micsoreaza gurile si ambitiile. Povara acestei negari. Stresul cauzat de ea. Acest lucru nu le este unic umanilor. Unicul si cel mai mare act de curaj sau de nebunie pe care il poate face cineva, oricine, este actul schimbarii.”

Quote by Matt Haig

Work

The Humans

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Matt Haig
Matt Haig

Matt Haig is a British novelist born in 1975. His works are known for their humor and profound emotional insight, enjoying great popularity among readers. Haig's writing spans a variety of genres, including science fiction, fantasy, and realism. more

You May Also Like

“Dragostea reprezintă revanșa și alibiul naturii într-o lume deja conștientă, și puțin rușinată, de viitorul ei mecanizat. Mitul dragostei, care avea să îmbogățească cinematografia, muzica ușoară, literatura și să devină celălalt și adevăratul opiu al poporului înainte de a se transforma, la capătul unui ultim avatar, într-o armă de luptă religioasă și politică, începea să intre în calculele mamelor și industriașilor.”

“Toți copiii seamănă între ei, fiindcă cerințele vieții încă nu i-au viciat, nu i-au deformat. Se află în acea stare delicioasă în care totul le este făgăduit, dar nimic nu le este dat. Lumea e în așa fel alcătuită încât tot ce ni se întâmplă - și fericirea, și puterea, și succesul, și dragostea - este dinainte compromis prin uzură și degradare. Copiii nu știu nimic despre acest reflux al vieții. Ei se află încă în pragul ei, așteaptă, își țin răsuflarea, freamătă de o mare nerăbdare pe care sunt grăbiți s-o traducă în fapte.”

“It seems likely that, for such ideas to work, participants must accept that politics can no longer be guided by absolutes, rather in the manner that conflict resolution in the Empire was about workable compromises, not questions of ‘right’ or ‘wrong’. Like current practice within the EU, the Empire relied on peer pressure, which was often more effective and less costly than coercion, and which functioned thanks to the broad acceptance of the wider framework and a common political culture. However, our review of the Empire has also revealed that these structures were far from perfect and could fail, even catastrophically. Success usually depended on compromise and fudge. Although outwardly stressing unity and harmony, the Empire in fact functioned by accepting disagreement and disgruntlement as permanent elements of its internal politics. Rather than providing a blueprint for today’s Europe, the history of the Empire suggests ways in which we might understand current problems more clearly.”