Quotessence
Home / Quotes / Quote by Tatjana Soli

Quote by Tatjana Soli

Work

The Lotus Eaters

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Tatjana Soli
Tatjana Soli

Tatjana Soli is a renowned novelist known for her profound emotional depth and delicate narrative style. Her exact birth and death dates are unknown. more

You May Also Like

“Think about what it would mean to fight," he said. "Say we barricade ourselves here in the hotel and refuse to leave. They come at us with their Weapon, whatever it is. Some of us are hurt, some die. We go out to meet them with whatever weapons we can find - sticks, maybe, or pieces of broken glass. We battle each other. Maybe they set fire to the hotel. Maybe we march into the village and steal food from them nad they come after us and beat us. We beat them back. In the end, maybe we damage them so badly that they're too weak to make us leave. What do we have? Friends and neighbors and families dead. A place half destroyed, and those left in it full of hatred for us. And we ourselves will have to live with the memory of the terrible things we have done.”

LoveInspirationalWarHatred
Book:The People of Sparks
Create image

“This morning there s first a predictable story about Darfur; an expert on African affairs notes that seven thousand African Union troops patrolling a region the size of France have been ineffectual in preventing continued janjaweed terror. Funding for the troops is about to run out, and it seems that no one, including the United States, is ready to put forth more money or come up with new ideas to stop the killing and displacement. This is not surprising to those of us who lived through twenty years of oppression by the hands of Khartoum and its militias.”

WarSudanDarfurPage 417
Book:What is the What
Create image

“There are a dozen different ways of delivering destruction in impersonal wholesale, via ships and missiles of one sort or another, catastrophes so widespread, so unselective, that the war is over because that nation or planet has ceased to exist. What we do is entirely different. We make war as personal as a punch in the nose. We can be selective, applying precisely the required amount of pressure at the specified point at a designated time . . . . We are the boys who go to a particular place, at H-hour, occupy a designated terrain, stand on it, dig the enemy out of their holes, force them then and there to surrender or die. We're the bloody infantry, the doughboy, the duckfoot, the foot soldier who goes where the enemy is and takes him on in person. We've been doing it, with changes in weapons but very little change in our trade, at least since the time five thousand years ago when the foot sloggers of Sargon the Great forced the Sumerians to cry "Uncle!" Maybe they'll be able to do without us someday. Maybe some mad enius with myopia, a bulging forehead, and a cybernetic mind will devise a weapon that can go down a hole, pick out the opposition, adn force it to surrender or die--without killing that gang of your own people they've got imprisoned down there. I wouldn't know; I'm not a genius, I'm an M.I. In the meantime, until they build a machine to replace us, my mates can handle that job--and I might be some help on it, too.”

WarPrecisionInfantry
Author:Robert A. Heinlein
Create image

“- Suntem într-un loc, de care nu aparținem, făcând lucruri pe care nu demult nu mi le-aș fi imaginat, fiind parte din acest război care nu este al nostru. Dar pentru ei, totul pare normal, ai omorât de-ai mei, voi omorî mai mulți de-ai tăi. Mi-ai violat femeile, voi viola mai multe de-ale tale și așa mai departe. Am văzut și am făcut lucruri pe care mi-a fost greu să le accept, iar eu nici măcar nu sunt un combatant ca tine. Chiar nu te înțeleg cum poți tu trece zi de zi prin toate astea, fără să-ți pierzi mințile, pentru că eu simt că încep să o iau razna.”

War
Book:InVoluntar în Războiul Altora
Create image

“Cu cel care îți este camarad de arme, împarți și bune și rele. Împarți căldura sufocantă a verii și soarele arzător ce-ți bate-n cap în timp ce mărșăluiești. Împarți ploile toamnei, ce transformă în noroi drumurile, tranșeele și gropile individuale. Împarți frigul și asprimea iernii, iar atunci când totul e înghețat în jurul tău, orice sursă de căldură fizică sau sufletească, o împarți cu el. Primăvara, când natura revine la viață, împarți dorul de cei dragi, de casă, de viața de dinainte de război. Cu cel ce îți este camarad, împarți bucurii și suferințe, posibil chiar și groapa comună de la sfârșit, dar mai ales viața în cele mai improprii și vrăjmașe condiții. Simion adresându-i-se lui Paul”

War
Book:InVoluntar în Războiul Altora
Create image

“Ce puțini au mai rămas, constată cu tristețe Ăl Bătrân. Aruncând o privire peste chipurile militarilor din fața sa, constată cu o strângere de inimă schimbarea dură care se petrecuse cu supraviețuitorii regimentului său. Cu doar câteva luni în urmă, juma de an cel mult, când plecase din garnizoană, regimentul era format din tineri în jurul vârstei de douăzeci de ani, unii chiar mai tineri. Cu excepția câtorva subofițeri și a unora dintre ofițerii superiori, marea majoritate a trupei, precum și a ofițerilor inferiori erau tineri și foarte tineri. Tineri care-și văzuseră camarazii omorâți în feluri diferite, unul mai oribil ca celălalt. Tineri care își omorâse inamicul în tot atât de multe și oribile moduri precum și camarazii lor fuseseră uciși. Tineri care nu mai erau tineri. Acum însă, chipurile ce-l priveau erau maturizate cu mult înainte de vreme. Cu fețele arse de soare, bătute de vânt și ploaie, cu trupurile chinuite de arșița verii, de sete și foame, obosiți după marșurile lungi și nedormiți, dar mai ales căliți în focul luptelor pe care le-au purtat de la începutul războiului, în fața sa se aflau veterani ai Campaniei de eliberare a Basarabiei și Bucovinei de Nord, precum și ai Campaniei de cucerire a Odessei. Și totuși, ce puțini au mai rămas.”

War
Book:La Granița dintre Datorie și Onoare
Create image