“Dincolo de cuvintele noastre e o lume pe care o simţim şi o trăim.Dar ce folos când sufletul cere cârje şi când nu mai are puterea să zboare singur?”
Source: Ce ne spunem când nu ne vorbim
“Amenințarea este mai grea pentru un suflet ce se clatină ușor decât chiar lovitura.”
Source: O făclie de Paşte. Păcat. În vreme de război
“Cât de frumos este că în problemele spiritului şi ale sufletului nu există cârje.Trebuie să te descurci singur.”
Source: Ce ne spunem când nu ne vorbim
“Why are we reading, if not in hope of beauty laid bare, life heightened and its deepest mystery probed? Can the writer isolate and vivify all in experience that most deeply engages our intellects and our heats? Can the writer renew our hope for literary forms? Why are we reading if not in hope that the writer will magnify and dramatize our days, will illuminate and inspire us with wisdom, courage, and the possibility of meaningfulness, and will press upon our minds the deepest mysteries, so we may feel again their majesty and power?”
Source: The Writing Life
“Vine foarte curând momentul când sufletul își va cere drepturile foarte răspicat.”
Source: De la Big Bang la Dumnezeu, mintea care te minte
“Dragostea realizează un progres enorm la o femeie în clipa când ea își închipuie că a procedat prea puțin generos sau că a rânit un suflet delicat.”
Source: Femeia la 30 de ani • Istoria celor treispezece
“Toate aşa-zisele suflete frumoase au la bază un rău fiziologic.”
“În viziunea mea, scrisul este cea mai frumoasă "meserie" existentă, cel puțin la acest nivel de conștiință la care se află omenirea în prezent. De ce? Pentru că folosește "cuvântul". Iar cuvintele adevărate vin din suflet. Dacă folosești cuvintele corect, acestea te vor readuce, în cele din urmă, înapoi în suflet.”
Source: 2 ani în America, ... după 15 ani
“Ceea ce numește lumea "imaginație" nu este o combinație aleatorie de lucruri și evenimente născocite de minte, ci este chiar descrierea realității în care trăiești de la un alt nivel de conștiință.”
Source: De la Big Bang la Dumnezeu, mintea care te minte
“ÎN ALB ŞI NEGRU
Demult te-ai retras...
Bătaia de ceas
Te readuce
Şi te seduce,
Să ieşi din tine,
Nu te reţine,
Să te întâlneşti,
Să poţi să iubeşti.
Lumini şi umbre
Regrete sumbre,
O lume rece,
Tristeţea trece,
Stai în tăcere,
Fără plăcere,
Privirea-ţi plânge,
La mine-n sânge,
Suflet integru,
În alb şi negru,
Cauţi o scăpare,
Eliberare.
Se strânge geana,
În tine rana,
Vrea să se zbată,
Cicatrizată.
Nemulţumită,
Stai adâncită-n
Gânduri profunde.
Cine-ţi răspunde
Şi te-nţelege,
Să te dezlege,
De prejudecăţi,
De tine... însăţi?”