Quotessence
Home / Topics / Suflet Quotes

Suflet Quotes

Browse 45 quotes about Suflet.

Suflet Quotes

“Un om nu are inimă ca a mea. Inima omenească este o linie, în timp ce a mea este un cerc și posed abilitatea infinită de a fi la locul potrivit în momentul potrivit. Consecințele acestui lucru sunt că mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor și în cel mai rău. Văd urâțenia și frumusețea lor și mă întreb cum poate să fie ceva în două feluri în același timp. Totuși, ei au un lucru pe care îl invidiez. Oamenii, lăsând la o parte orice altceva, au bunul simț de a muri.”

“Ca să nu mai existe războaie și inegalități în lume, oamenii trebuie mai întâi să facă pace în interior, să termine războiul cu ei înșiși, lupta între mintea și inima lor. Atâta timp cât există întunericul în oameni, vor exista și războaie, minciuni, hoții, invidii, răutăți...”

“Fericirea constă în a fi mulţumiţi cu noi înşine. De multe ori, nu mai ştim să fim fericiţi, fiind prinşi în rutina zilnică ce ne complică existenţa, în vîrtejul clipelor ce ne aruncă în bâltoaca frustrărilor şi a complexelor. Trebuie să ne oprim o clipă din alergarea nebună prin viaţă şi să ne ascultăm nevoile sufletului. Atunci, vom şti să ne bucurăm de mirosul proaspăt al ploii, de verdele crud al firelor de iarbă ce se leagănă în adierea vântului, de cerul încărcat de stele din nopţile liniştite de vară, de frunzele arămii ce parcă valsează prin atmosfera încărcată de emoţie din zilele răcoroase de toamnă, de roadele pământului care musteşte de viaţă... de fiecare zâmbet ce ne pastelează efemeritatea clipelor. Ploaie de gânduri”

“Din vremuri străvechi ne-au venit cîntecele şi horele, proverbele şi ghicitorile şi basmele. Oamenii care le-au născocit în ceasurile lor de bucurie ori de tristeţe au trăit pe aceste meleaguri, au suferit ca şi cei de astăzi împilări. Cînd n-au mai putut să rabde, s-au răzvrătit, au ridicat topoarele şi au vărsat sînge pe care l-au plătit apoi cu sînge de-al lor şi, învinşi, au plecat capul şi au îndurat mai departe obidă şi împilare, batjocură şi suferinţă. Mai-marii pămîntului au avut putere să le lovească şi să le biciuie trupurile, dar sufletul poporului a rămas mai departe slobod. Nimeni n-a putut niciodată să robească sufletul. Loveşti trupul omului, şi trupul slab se zvîrcoleşte şi sîngeră, geme şi ţipă. Dar sufletul rămîne slobod, ca o pasăre care s-a ridicat în slăvile cerului. N-ai cum s-o ajungi, n-ai cum s-o atingi, nici cu biciul, nici cu piatra, nici cu glonţul. Ţii trupul omului în obezi şi-l afumi cu fum de ardei iute. Gîndul zboară slobod. Omul gîndeşte că va veni o zi în care şi trupul lui va fi slobod. Nădăjduieşte. Se întăreşte.”

“Apoi, crescând mai mare, le-am dat lor, celor ce mă priveau de după gard, sufletul meu. Iar ei îl dădeau de-a dura prin colbul vieţii şi mi-l înapoiau strivit, lovit şi fără de viaţă. Trist, îmi luăm propriul suflet în braţe şi-l mângâiam. Apoi, când se refăcea, mă părăsea zâmbind şi se arunca naiv în braţele pofticioase ale celor din jur. Şi din nou, zdrobit de valurile vesele dar necunoscute ale vieţii, se-ntindea obosit la picioarele mele, spunându-mi că este pentru ultima oară. De atunci îmi îngrop şi dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem.”

“În viziunea mea, scrisul este cea mai frumoasă "meserie" existentă, cel puțin la acest nivel de conștiință la care se află omenirea în prezent. De ce? Pentru că folosește "cuvântul". Iar cuvintele adevărate vin din suflet. Dacă folosești cuvintele corect, acestea te vor readuce, în cele din urmă, înapoi în suflet.”

“ÎN ALB ŞI NEGRU Demult te-ai retras... Bătaia de ceas Te readuce Şi te seduce, Să ieşi din tine, Nu te reţine, Să te întâlneşti, Să poţi să iubeşti. Lumini şi umbre Regrete sumbre, O lume rece, Tristeţea trece, Stai în tăcere, Fără plăcere, Privirea-ţi plânge, La mine-n sânge, Suflet integru, În alb şi negru, Cauţi o scăpare, Eliberare. Se strânge geana, În tine rana, Vrea să se zbată, Cicatrizată. Nemulţumită, Stai adâncită-n Gânduri profunde. Cine-ţi răspunde Şi te-nţelege, Să te dezlege, De prejudecăţi, De tine... însăţi?”