Quotessence
Home / Topics / Poezie Quotes

Poezie Quotes

Browse 19 quotes about Poezie.

Poezie Quotes

“Mă culcasem lângă glasul tău. Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau tâmplele. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat nopţile. Sau poate copilăria ta care a murit undeva, sub cuvinte. Nici nu-mi mai amintesc ce cântai. Mă jucam cu palmile în zulufii tăi. Erau tare îndărătnici şi tu nu mă mai băgai de seamă. Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai. Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor. Ori poate de drag şi de blândeţe. Nu-mi mai amintesc de ce plângeai. Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.”

“UNIVERS EU voi pleca spre infinitul În care mi-a rămas privitul Și voi veni de nicăieri... Poate mai repede ca ieri. Dar știu că voi găsi mereu... Acel ușor și acel ,,greu" același rău, același bine, În contradicție cu mine... Alți regi și alți martiri mai noi... Unii-mbuibați și alții goi... Și alte măști, alți arlechini... Alți ratați și alți senini. Alte motive puse lumii De vreun proliferant al ciumii. Și alte măști, alți rechini, O, repetiție turbată. Termină-ți ciclu-acesta-odată Și azvârle-mă în UNIVERS De unde-am venit Făr să fi mers...”

“Poezia în esența ei nu ţine de cuvinte. Esenţa poeziei nu trebuie mai întîi căutată în limbă... Limba pentru poezie nu este altceva decît un vehicul.Dar ea, poezia, se face simţită prin limbă, pentru că din toate părţile trupului vorbirea seamănă cel mai puţin cu rădăcina sa, cu trupul, după cum frunza seamănă cel mai puţin cu rădăcina copacului.”

“Şi chiar dacă frumuseţea sufletului nostru este considerată naivitate... Şi chiar dacă sensibilitatea noastră este considerată slăbiciune... Şi chiar dacă bunătatea este considerată prostie... Şi chiar dacă sinceritatea este adesea pedepsită... Şi chiar dacă încrederea ne este adesea trădată... Şi chiar dacă iertarea ne este răsplătită cu alte greşeli... Şi chiar dacă respectul oferit este tratat cu lipsă de consideraţie... Şi chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce oferim... Şi chiar dacă la iubire ni se răspunde uneori cu indiferenţă... noi să rămânem buni, frumoşi, sensibili, naivi, sinceri! Să credem cu toată forţa inimii în oameni, în frumos, în prietenie şi în iubire!”

“După ce-l muștrului astfel pe Ivan, oaspetele se informă: - Profesia dumitale? - Poet, mărturisi cam în silă Ivan. Vizitatorul se întristă. - Oh! Ce ghinion pe capul meu! (...) - Nu-ți plac versurile mele? îl întrebă curios Ivan. - Nu-mi plac nici de frică. - Ce anume ai citit? - N-am citit niciun vers de-al dumitale! exclamă nervos vizitatorul. - Atunci de ce vorbești așa? - Mare lucru! Parcă n-aș fi citit alte versuri! (...) Bine. Sunt gata să le accept. Spune, sunt frumoase versurile pe care le-ai scris? - Oribile! rosti deodată sincer și neînfricat Ivan. - Să nu mai scrii! făcu rugător vizitatorul. - Promit și jur! făgădui solemn poetul.”

“C10 (sau colindătorii regelui - din studentie) pe scara laterală seara ne adunăm mulți treptele reci de ciment ne primesc ca pe colindătorii regelui avem vin fiert și uscături chitara portocalie se deformează lungă la lumânări mai tragem din țigară, ronțăim sticks-uri și biscuiți sărați fericirea gâdilă arterele cu unghii birmaneze un etaj mai jos, la ușa "Mr. Blues- Don't Disturb" putregaiul gustos al jazzului mângâie degetele de la picioare păcătuim cu gândul atârnat de balustradă mai târziu sârbii vin să cânte cu noi blonzi ca zeii de țară bombardată zgâriem varul cu unghiile, nu știm ce să le spunem ne-aduc napolitane cu fructe și ciocolată în staniol verde a doua seară iar ne adunăm pe scara laterală cu vin fiert și uscături tot noi... bătrânii rockeri grei în coada chitării la miezonoptică.”

“Întinde mâinile, copile si spune-i mamei: te iubesc Atâtea nopţi a stat cu tine, atâtea griji o copleşesc... Și poate nu mai are timp, și poate nici putere n-are Dar te veghează și-și doreşte ca fiul ei să crească mare! Să fie bun si iertător, să aibă-n inimă credinţă Să fie demn și să ajute pe cei ce sunt în suferinţă. Să fie sănătos, cinstit și omenos cu cei din jur Să-mpartă raza de lumină de sub cerescul abajur. Să-mpartă florile iubirii curgând în vorbe cu blândeţe Și să-nţeleagă și părinţii care ajung la bătrâneţe... Întinde mâinile, copile, și spune-i mamei: te iubesc Ți-a dat viaţă, și în brațe eşti darul ei dumnezeiesc!”