Quotessence
Home / Quotes / Quote by Monica Laura Rapeanu

Quote by Monica Laura Rapeanu

“cu îmbătrânirea ta mă aduni și mă lași să curg în mai târziul cuvintelor ca într-o baladă cu haiduci se va vorbi în altă limbă totuși omul-abia-om pe care va trebui să-l plimb printre culori să vadă, pe el nu-l voi dărui niciodată.”

Quote by Monica Laura Rapeanu

Book:Orbul de la Cină
Create image

Work

Orbul de la Cină

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Monica Laura Rapeanu

Browse famous quotes and profile details for Monica Laura Rapeanu. more

You May Also Like

“Ce crezi ? Mă-ndoiesc de avantajul unei educaţii care atribuie vieţii un sens. — Ce înţelegi prin sens ? — Cu alte cuvinte, o educaţie iluzorie ce te face să crezi că există ceva care în realitate nu există. De aceea mă interesează foarte mult nisipul, căci deşi e solid, are proprietăţi hidrodinamice bine stabilite. (...) Cu alte cuvinte, vorbeşti despre o educaţie realistă ? — Nu. Am dat exemplul cu nisipul pentru că, analizand lucrurile, am ajuns la concluzia că lumea este asemenea lui. Natura fundamentală a nisipului se înţelege foarte greu, dacă ne gîndim la el în stare staţionară. Nu numai că nisipul curge, dar această curgere este însuşi nisipul, îmi pare rău că nu pot să-ţi explic mai bine. — Dar înţeleg ce vrei să spui. Pentru că în educaţia practică nu poţi să scapi de relativism. — Nu e asta. Şi dumneata devii nisip. Vezi cu ochii nisipului. Odată mort, nu vei mai avea griji întrebandu-te cand vei muri”

TimpNisipTrecereEducatie
Book:The Woman in the Dunes
Create image

“(...) ne făcea să ne închipuim că lucrurile nu se schimbaseră deloc. Numai că îmbătrâniserăm asta era tot. Luasem, încetul cu încetul, locul părinților sau a bunicilor noștri, devenisem părinții noștri, iar copiii ne înlocuiseră, deținând la rândul lor rolurile pe care le jucasem odinioară sub măștile copilăriei și adolescenței. Urcasem, sau poate coborâsem, cu o treaptă în istoria acestei lumi, și ceea ce fusesem noi cândva aveau să fie alții astăzi. Căci ceea ce mișcă în primul rând, chiar atunci când nimic nu se mișcă, este timpul imobil, care nu deplasează nimic, dar care macină dinăuntru, care îi strecoară în noi pe părinții noștri, vârsta lor înaintată, osteneala lor și care le injectează altora tinerețea, forța, aviditatea noastră de a cunoaște și tot ceea ce am fost noi. Timpul însă nu se mulțumește cu aceste translații lineare, cu această biologie în mișcare. El amestecă structurile și constelațiile, modifică corelările, transformă perspectivele și raportul de forțe. Lumea se schimbă necontenit pentru că îmbătrânește. Ea se schimbă mai ales pentru că echilibrele vieții nu încetează niciodată să se rupă. Ele se rup, dar sunt menținute, mai mult sau mai puțin artificial, în virtutea legilor și a deprinderilor, în virtutea tradiției și a voinței. Și-apoi, deodată, întregul edificiu, la capătul nervilor și al puterii, se prăbușește într-o revoluție sau un război, într-un cataclism social, din care nu vor mai supraviețui decât amintiri și mituri. Caleidoscopul se reorganizează pe combinații diferite. Și un nou ev începe, care se va prăbuși la rândul lui, după multă risipă de glorie și sânge.”

TimpIstorie
Book:Din voia Domnului
Create image