Quotessence
Home / Topics / Romanian Quotes Quotes

Romanian Quotes Quotes

Browse 22 quotes about Romanian Quotes.

Romanian Quotes Quotes

“Am călătorit un pic mai aproape de suflul otrăvit al bestiei. De data aceasta zgomotul bolborosit al lavei chiar suna ca respirația unui Dragon adormit. Atât de aproape de sursă din care palpita acea prezență de mit, dragonul de foc, și forța lui... am simțit o fluturare în stomac. Pielea care ar fi trebuit să-mi ardă în proximitatea focului care clocotea la picioarele mele, era stimulată ca la o mângâiere, urechile parcă se alungiseră de la gâdilatul morocănos al muntelui, iar ochii străluceau fără lacrimi în lumina focului. Nimic din această imagine de groază nu mă rănea. Era ceva familiar aici, ca o voce de departe care mă chema să mă alătur.”

“Puterea este o manifestare vicleană atrasă doar de cel care o poate mânui pentru a-i crește spectrul de influență. Ca un șarpe, puterea îi este loială nimănui, alunecoasă și vicleană, se strecoară nevăzută, neauzită, nesimțită; când năpârlește, șarpele te lasă cu mâinile pline de amintirile trecutului, iar noua sa formă este doar un șarpe și mai mare. Singura șansă de a supraviețui este ca tu să fi mai mare și mai puternic ca noua înfățișare.”

“Noi, românii, fumăm și romanțăm mult. Ne place să stăm de vorbă ore în șir, să trăncănim – cum s-ar zice, uneori să ne așezăm la masă cu o ceașcă de cafea, și să ne sunăm toți prietenii, pe rând, pentru a le spune aceleași lucruri (vești bune sau triste). Ne place să dezbatem, să fim calzi, să râdem și să glumim în felul nostru morbid care pentru alții ar putea trece drept ofensator, dar asta e și pentru că umorul cu greu se poate traduce dintr-o limbă într-o alta. Nu suntem politically correct tot timpul dar încă păstrăm o politețe din alte timpuri, iar asta e mai important, fiindcă politețea, spre deosebire de politică, e universală.”

“- Nu te teme, fiule. Nu este nimic mai periculos acolo decât este aici. Dacă sfârşitul tău te aşteaptă cumva la una dintre cotituri, află că acelaşi sfârşit te pândeşte şi aici. Nu este chip să evadăm din această cuşcă pe care singuri ne-am construit-o împrejur. Dar am încredere că soarta ta nu va fi să sfârşeşti repede, ci să aduci cu tine o altă viaţă pentru aceşti nenorociţi care trăiesc în întuneric.”

“Împărăţia UităTot nu mai văzuse soarele de secole. Cerul părea să fie permanent acoperit de o perdea neagră de nori, ca un cavou deja scufundat în noaptea morţii. Singura diferenţă dintre noapte şi zi era că norii deveneau gri şi întunericul se mai dilua, semn că undeva în spatele lor soarele încă mai răsărea.”

“În vis se făcu întuneric până când Godrick se trezi într-o încăpere uriaşă construită numai din aceste suprafeţe îngheţate. Tavanul era atât de sus încât părea invizibil pentru el, iar el făcând mai mulţi paşi prin încăpere realiză că aceasta nu avea uşi şi că trecând dintr-o încăpere în alta, interminabile, ajunsese la concluzia că acesta trebuie să fie un castel uriaş de gheaţă. I se făcu dor de căldura unui şemineu, de îmbrăţişarea lui Mami şi de chipul tatălui său. Iar pe măsură ce mângâia oglinzile de gheaţă simţi căldura unui foc, apoi văzu şemineul plin de lemne şi flăcările roşii care jucau în toate direcţiile. Încălzindu-şi mâinile la foc se afla tatăl lui care privea fix şi îngândurat în oglinda lui de gheaţă. Poate că era chiar trist. Godrick atinse oglinda şi astfel parcă reuşise să atingă creştetul tatălui care tresări, dar cum nu-l vedea căzu iar pe gânduri. Lângă bătrân stătea Mami, cosând la o cămaşă veche, îngălbenită. Din privirea plecată îi cobora o lacrimă. Godrick atinse din nou oglinda şi atinse obrazul lui Mami ocolo unde aluneca lăcrima şi simţi udătura lăsată pe degetele lui. Inima lui Godrick se întristă că acesta era doar un vis şi depărtând braţele îmbrăţişă oglinda care conţinea imaginea aceia caldă de acasă.”

“Ce este existenţa dacă e plină de amărăciune şi dispreţ? Ce este moartea dacă vine pe un chip senin şi nu întunecă privirea în care încă mai licăreşte speranţă? Citise undeva, sau mai degrabă visase, că nu prea îi plăcea să citească, că „moartea nu va umbri niciodată privirea vie şi inima înflăcărată”.”

“C10 (sau colindătorii regelui - din studentie) pe scara laterală seara ne adunăm mulți treptele reci de ciment ne primesc ca pe colindătorii regelui avem vin fiert și uscături chitara portocalie se deformează lungă la lumânări mai tragem din țigară, ronțăim sticks-uri și biscuiți sărați fericirea gâdilă arterele cu unghii birmaneze un etaj mai jos, la ușa "Mr. Blues- Don't Disturb" putregaiul gustos al jazzului mângâie degetele de la picioare păcătuim cu gândul atârnat de balustradă mai târziu sârbii vin să cânte cu noi blonzi ca zeii de țară bombardată zgâriem varul cu unghiile, nu știm ce să le spunem ne-aduc napolitane cu fructe și ciocolată în staniol verde a doua seară iar ne adunăm pe scara laterală cu vin fiert și uscături tot noi... bătrânii rockeri grei în coada chitării la miezonoptică.”