Quotessence
Home / Quotes / Quote by Sylvie Danielle Matias

Quote by Sylvie Danielle Matias

“Am călătorit un pic mai aproape de suflul otrăvit al bestiei. De data aceasta zgomotul bolborosit al lavei chiar suna ca respirația unui Dragon adormit. Atât de aproape de sursă din care palpita acea prezență de mit, dragonul de foc, și forța lui... am simțit o fluturare în stomac. Pielea care ar fi trebuit să-mi ardă în proximitatea focului care clocotea la picioarele mele, era stimulată ca la o mângâiere, urechile parcă se alungiseră de la gâdilatul morocănos al muntelui, iar ochii străluceau fără lacrimi în lumina focului. Nimic din această imagine de groază nu mă rănea. Era ceva familiar aici, ca o voce de departe care mă chema să mă alătur.”

Quote by Sylvie Danielle Matias

Book:Regatul Cicatrizaților
Create image

Work

Regatul Cicatrizaților

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Sylvie Danielle Matias

Browse famous quotes and profile details for Sylvie Danielle Matias. more

You May Also Like

“Puterea este o manifestare vicleană atrasă doar de cel care o poate mânui pentru a-i crește spectrul de influență. Ca un șarpe, puterea îi este loială nimănui, alunecoasă și vicleană, se strecoară nevăzută, neauzită, nesimțită; când năpârlește, șarpele te lasă cu mâinile pline de amintirile trecutului, iar noua sa formă este doar un șarpe și mai mare. Singura șansă de a supraviețui este ca tu să fi mai mare și mai puternic ca noua înfățișare.”

FantasyRomanian AuthorRomanian QuotesRomanian LiteratureOra Dragonului
Book:Regatul Cicatrizaților
Create image

“9. Lângă mine, Zenobia își ducea viața pe punctul cel mai direct al aparenței comune. O fragilitate vădită îi estompa mirifica tărie până într-atât încât eu însumi, din care făcea parte, îi uitam uneori realitatea așa cum, orbit de lumina amiezii, uiți soarele sau nu-l privești ca să nu-ți ardă ochii. Existența ei zilnică, retrasă și ștearsă, trecea neobservată. Atentă la cele mai ușoare vibrații din afară, ea le răspundea numai cu fibrele miracolului nevăzut care mai doarme încă în fiecare dintre noi. Într-o lume a semnelor, ea descifra, în toate, semne. În fața lor se înclina tăcută, cu adânc respect. Inexplicabilul părea să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt.”

Romanian Literature
Book:Zenobia
Create image

“Trebuie să merg pe bulevard înainte, tot înainte. Merg pe margine, mă cațăr pe bordura proaspătă, de anul ăsta, e lată și nu am nevoie să-mi desfac brațele pentru echilibru. La fiecare două minute mă uit în urmă după N104, autobuzul meu de noapte. Și dacă l-aș vedea venind, tot n-aș alerga înapoi după el, și dacă l-aș auzi apropiindu-se, tot nu i-aș alerga înainte. Numai mi-ar părea rău că vine și nu-l prind. Mă uit în urmă și el nu apare, jumătate de oră și nu apare. Deși sunt sigură că există. Și e dintr-o dată ca-n viață, o iau la fugă pe marginea străzii și nu trece nimeni. Victoria ar fi să ajung fără ca el s-apară deloc. Să fiu din nou la mine înainte ca el să se materializeze dintre beculețele din lungul bulevardului. Fără să mă gândesc că l-am ratat.”

Romanian Literature
Book:Escapada
Create image