Quote by Lavinia Braniște

“Trebuie să merg pe bulevard înainte, tot înainte. Merg pe margine, mă cațăr pe bordura proaspătă, de anul ăsta, e lată și nu am nevoie să-mi desfac brațele pentru echilibru. La fiecare două minute mă uit în urmă după N104, autobuzul meu de noapte. Și dacă l-aș vedea venind, tot n-aș alerga înapoi după el, și dacă l-aș auzi apropiindu-se, tot nu i-aș alerga înainte. Numai mi-ar părea rău că vine și nu-l prind. Mă uit în urmă și el nu apare, jumătate de oră și nu apare. Deși sunt sigură că există. Și e dintr-o dată ca-n viață, o iau la fugă pe marginea străzii și nu trece nimeni. Victoria ar fi să ajung fără ca el s-apară deloc. Să fiu din nou la mine înainte ca el să se materializeze dintre beculețele din lungul bulevardului. Fără să mă gândesc că l-am ratat.”

Quote by Lavinia Braniște