Quotessence
Home / Topics / Amintiri Quotes

Amintiri Quotes

Browse 22 quotes about Amintiri.

Amintiri Quotes

“Câtă necrofilie e-n amintire! Câtă fascinație pentru ruină și putrefacție! Câtă scotocire de medic legist prin organe lichefiate! Gândindu-mă la mine de la diferite vârste, ca tot atâtea vieți anterioare consumate, e ca și când aș vorbi despre un șir lung, neîntrerupt de morți, un tunel de corpuri murind unul într-altul. Acum o clipă, cel care scrisese aici, reflectat de lacul întunecat al ceștii de cafea, cuvintele "murind unul într-altul" s-a prăbușit de pe taburet, pielea i-a crăpat, oasele feței i-au devenit aparente, ochii i s-au scurs mustind de un sânge negru. Peste o clipă, cel care va scrie "cel care va scrie" se va prăbuși și el peste pulberea celuilalt. Cum să pătrunzi în acest osuar? Și de ce ai face-o? Și ce mască de tifon, ce mănuși chirurgicale te-ar putea proteja de infecția emanată de amintire?”

“Multe și nenumărate mărgelele amintirilor. Multe și nenumărate lacrimile întristării. Multe și nenumărate clipele în care dragostea încă veghează ca un ultim soldat în apărarea eternității. Mai respiră a flori și ciocolată, în toate culorile, în toate nuanțele, în toate aromele. Acolo în casele de îngrijire de la capătul străzilor. Străzi prăfuite de minutele realității. Unde aducerile aminte dansează îmbrățișate cu lacrimile și adorm în neuitare cu dragostea. Acolo unde timpul încă are miros de flori și gust de ciocolată.”

“C10 (sau colindătorii regelui - din studentie) pe scara laterală seara ne adunăm mulți treptele reci de ciment ne primesc ca pe colindătorii regelui avem vin fiert și uscături chitara portocalie se deformează lungă la lumânări mai tragem din țigară, ronțăim sticks-uri și biscuiți sărați fericirea gâdilă arterele cu unghii birmaneze un etaj mai jos, la ușa "Mr. Blues- Don't Disturb" putregaiul gustos al jazzului mângâie degetele de la picioare păcătuim cu gândul atârnat de balustradă mai târziu sârbii vin să cânte cu noi blonzi ca zeii de țară bombardată zgâriem varul cu unghiile, nu știm ce să le spunem ne-aduc napolitane cu fructe și ciocolată în staniol verde a doua seară iar ne adunăm pe scara laterală cu vin fiert și uscături tot noi... bătrânii rockeri grei în coada chitării la miezonoptică.”

“Dar, la un moment dat, se auzea un fel de strigăt de luptă, vocea unei mame de la fereastră. Stătuse până atunci la pândă, privind la fiecare cinci minute către colţul străzii. "Copii, vedeţi că s-a băgat ulei la alimentară, daţi fuga acum, ca să prindeţi rând!" De fiecare dată ieşeam la joacă având plasele la noi. În clipa în care auzeam un astfel de strigăt lăsam totul baltă. (C.C.)”