Quotessence
Home / Authors / Mircea Cărtărescu

Mircea Cărtărescu Quotes

Author

Filter quotes by topic

AllMircea CartarescuNostalgiaZmeiAmintiriCartarescuCuerpoFemeieLifePoliticsReality

Famous Mircea Cărtărescu Quotes

“Cum e posibil să existăm? Cine-a comis scandalul și nedreptatea asta? Oroarea asta, abominația asta? Ce imaginație monstruasă a învelit conștiința în carne? Ce spirit sadic și saturnin a permis conștiinței să sufere, spiritului să urle-n tortură? De ce-am coborât în mocirla asta, în jungla asta, în flăcările astea pline de ură și furie? Cine ne-a dat brânci din locurile noastre înalte? Cine ne-a-ncuiat în trupuri, cine ne-a legat cu proprii noștri nervi și propriile noastre artere? Cine ne-a silit să avem oase și zgârciuri, sfinctere și glande, rinichi și unghii, piele și intestine? Ce căutăm în mașinăria asta murdară și moale? Cine ne-a legat la ochi cu proprii noștri ochi, cine ne-a astupat urechile cu propriile noștri urechi? Ce avem noi a face cu ciorchinele de celule ale trupului nostru? Cu materia ce curge prin el ca printr-un tub de carne agonică? Ce căutăm noi aici? Ce e batjocura asta? De ce-notăm în acizii ce ne ulcerează gândirea? Protestați, protestați împotriva conștiinței îngropate în carne!”

LifePainDeathConsciousnessHuman NatureFlesh
Book:Solenoid
Create image

“Am crezut întotdeauna că nu poți vorbi despre lucrurile care spun ceva cu adevărat despre tine. Nu față-n față cu celălalt. De-asta scriu în loc să vorbesc. Când ești față-n față, ochi în ochi cu aproapele tău... abia atunci simți zidul de nestrăbătut dintre mințile voastre („cum arată albastrul tău?”, „cum pot simți durerea ta de măsele?”). De asta oamenii și-au spus lucrurile importante prin cărți, căci orice carte presupune o absență, dintr-o parte sau din cealaltă: când e scrisă, lipsește cititorul. Când e citită, lipsește scriitorul. Dispar astfel greața și abjecția de-a pune față-n față judecătorul și condamnatul.”

BookTruthCarteAdevar
Book:Solenoid
Create image

“Aunque hubiera sabido que, al abrir la puerta de golpe, explotarían simultáneamente mi cerebro, mi corazón y mi sexo, aún así habría entrado. Y aquí estoy, desde hace diecisiete años, paralizado ante el umbral, desesperado, con los puños apretados, rogando y amenazando, golpeando la puerta rojiza con los hombros, con la palma de las manos y con la frente, arrodillándome ante ella y arrastrándome encogido, bañado en lágrimas, por el linóleo helado del pasillo. Aquella primera noche en que exploré las profundidades de mi mente me desgajé, con un esfuerzo de voluntad que solo se puede hacer una vez en la vida, de esa puerta mágica... para seguir bajando, pero he vuelto allí, noche tras noche, tras incontables vagabundeos.”

SolitudeSelf KnowledgeMisanthropy
Book:Travesti
Create image

“Am mai văzut fotografii de-ale ei de cînd era doar o adolescentă. Toate mi s-au părut cu neputinţă de suportat, ca şi cînd ai vrea să ţii mîna pe un fier înroşit. Nici nu ştia că exişti cînd şi le-a făcut, iar faptul că ai pierdut momente atît de preţioase din viaţa ei că a risipit atîta emoţie pentru altcineva decît pentru tine, chiar dacă pentru nimeni, este de neînţeles, de netrăit.”

NostalgiaMircea Cartarescu
Book:Nostalgia
Create image

“I rolled around and hit my face to wake myself up, but the pain proved that everything was real - because pain is another word for reality. The surfaces were hard, indeed. My eyes were wide open and lucid, but fear had deformed everything, it had driven me into the hallucination and delirium. I stood up, shook the industrial refuse from my clothes, and went back, my heart beating more strongly than it should have, to the door gaping open in the great building's wall. I knew full well that on the outside, the building was perfectly rectangular, that there was no way for the door to open into a room, and yet it led into a virtual depth, as inexplicable as the depth of a photograph, or the depths of perspective that create a third, and false, dimension in paintings on a wall. If you could go inside a trompe l'oeil mural, you wouldn't descend into its fraudulent depths, you would only get smaller as you moved along unseen lines of perspective. You wouldn't move through constantly changing spaces, with porphyry arches and columns and unintelligible Biblical images opening and closing behind you; rather, they would change their shapes constantly, rectangles would become parallelograms and trapezoids, the arcs of circles would change into hyperbolas, and circle into ellipses, becoming thinner and thinner as they tried to look deeper and farther away. I often thought that the world, along its three dimensions, is an equally deceiving trompe l'oeil for the infinitely more complex eye of our mind, with its two cerebral hemispheres taking in the world at slightly different angles, such that, by combining rational analysis and mystical sensibility, speech and song, happiness and depression, the abject and the sublime, it will make the amazing rosebud of the fourth dimension open before us, with its pearly petals, with its full depth, with its cubic surface, with its hypercubic volume. As though an embryo didn't grow in its mother's womb but arrived, from far away, and only the illusion of perspective made it seem to grow, like a wayfarer approaching along an empty road. A wayfarer who, after he passes through the iliac portal, continues his illusory rise, first an infant, then a child, then an adolescent, and in the end, when he is face-to-face with you and looks you in the eyes, he smiles at you like a friend from the other side of the mirror, having found you again, at last.”

HopeMadness And SanityPerspective On LifeFourth Dimension
Book:Solenoid
Create image

“Dopo avere letto decine di migliaia di libri, non è possibile non chiedersi: dov’è stata la mia vita in tutto questo tempo? Hai inghiottito alla rinfusa le vite altrui, sempre con una dimensione in meno rispetto al mondo in cui esisti, per quanto stupefacenti tour de force artistici esse fossero. Hai visto i colori altrui e hai provato l’asprezza e il dolce e il possibile e lo spropositato di altre coscienze, che hanno eclissato e spinto nell’ombra le tue stesse sensazioni. E se fossi almeno penetrato nello spazio tattile di altri esseri come te, sei stato però in permanenza raggirato fra le dita della letteratura. Ti è stata sempre promessa, mediante mille voci, l’evasione, e invece ti è stato rubato anche quel briciolo di realtà che è in te. […] Molteplici mondi, mentre il tuo proprio mondo basterebbe a riempire miliardi di vite.”

LibriLetteraturaMircea CartarescuMondiSolenoide
Book:Solenoid
Create image

“L-am cunoscut pe Ruletist. De acest lucru nu mă pot îndoi. În ciuda faptului că era imposibil ca el să existe, totuşi el a existat. Dar există un loc în lume unde imposibilul e posibil, şi anume în ficţiune, adică în literatură. Acolo legile statisticii pot fi încălcate, acolo poate apărea un om mai puternic decât hazardul. Ruletistul nu putea trăi în lume, ceea ce e un fel de a spune că lumea în care el a trăit este fictivă, este literatură. Nu am nici o îndoială, Ruletistul este un personaj. Dar atunci şi eu sunt un personaj, şi aici nu mă pot opri să nu exult de bucurie. Căci personajele nu mor niciodată, ele trăiesc de câte ori lumea lor e "citită". Dacă nu îşi va săruta niciodată iubita, păstorul pictat pe urna greacă ştie măcar că o va privi veşnic. Iată pariul şi nădejdea mea.”

LiteraturaPersonajeFictiuneNemurire
Book:Nostalgia
Create image

“Eşti ce este, ce se vede, nici un strop mai mult. Eul nostru nu mai e altceva decât vidul interior indus de viaţa noastră supraaglomerată,supraocupată,din care nu ne mai alegem cu nimic din ceea ce „cu adevărat contează". Şi totuşi, orele de singurătate, clipele de ne­fericire, crizele din viaţă, visele şi reveriile, de­presia, situaţiile limită, obsesiile, muzica, în­drăgostirea — toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieţii tale „reale" îţi arată că, trăind fără reflecţie despre tine însuţi, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzaţii, satis­facţii, imagini, bârfe, obiecte, minciună şi stră­lucire, tot mai departe de nucleul viu al fiinţei tale. Eşti un simplu consumator care se con­sumă în primul rând pe el însuşi. Şi vei rămâ­ne mereu aşa dacă viaţa nu se hotărăşte o dată să te dea cu capul de pragul de sus.”

ViataEuCartarescuFiintaIntrospectieAglomerare
Book:De ce iubim femeile
Create image

“Câtă necrofilie e-n amintire! Câtă fascinație pentru ruină și putrefacție! Câtă scotocire de medic legist prin organe lichefiate! Gândindu-mă la mine de la diferite vârste, ca tot atâtea vieți anterioare consumate, e ca și când aș vorbi despre un șir lung, neîntrerupt de morți, un tunel de corpuri murind unul într-altul. Acum o clipă, cel care scrisese aici, reflectat de lacul întunecat al ceștii de cafea, cuvintele "murind unul într-altul" s-a prăbușit de pe taburet, pielea i-a crăpat, oasele feței i-au devenit aparente, ochii i s-au scurs mustind de un sânge negru. Peste o clipă, cel care va scrie "cel care va scrie" se va prăbuși și el peste pulberea celuilalt. Cum să pătrunzi în acest osuar? Și de ce ai face-o? Și ce mască de tifon, ce mănuși chirurgicale te-ar putea proteja de infecția emanată de amintire?”

AmintiriAmintireMorțiNecrofilNecrofiliePutrefacție
Book:Orbitor. Aripa stângă
Create image