“Am crezut întotdeauna că nu poți vorbi despre lucrurile care spun ceva cu adevărat despre tine. Nu față-n față cu celălalt. De-asta scriu în loc să vorbesc. Când ești față-n față, ochi în ochi cu aproapele tău... abia atunci simți zidul de nestrăbătut dintre mințile voastre („cum arată albastrul tău?”, „cum pot simți durerea ta de măsele?”). De asta oamenii și-au spus lucrurile importante prin cărți, căci orice carte presupune o absență, dintr-o parte sau din cealaltă: când e scrisă, lipsește cititorul. Când e citită, lipsește scriitorul. Dispar astfel greața și abjecția de-a pune față-n față judecătorul și condamnatul.”
Book:Solenoid