Quotessence
Home / Books / Solenoid

Solenoid

Book by Mircea Cărtărescu · 11 quotes · Cuerpo, Reality, Adevar

Filter quotes by topic

AllCuerpoRealityAdevarBeautyBookCarteChildhoodConsciousnessDeathDreamEclipseExistenciaFleshFotografíaFourth DimensionFrumuseteHopeHuman NatureInfanciaLetteratura

Solenoid Quotes

“Cum e posibil să existăm? Cine-a comis scandalul și nedreptatea asta? Oroarea asta, abominația asta? Ce imaginație monstruasă a învelit conștiința în carne? Ce spirit sadic și saturnin a permis conștiinței să sufere, spiritului să urle-n tortură? De ce-am coborât în mocirla asta, în jungla asta, în flăcările astea pline de ură și furie? Cine ne-a dat brânci din locurile noastre înalte? Cine ne-a-ncuiat în trupuri, cine ne-a legat cu proprii noștri nervi și propriile noastre artere? Cine ne-a silit să avem oase și zgârciuri, sfinctere și glande, rinichi și unghii, piele și intestine? Ce căutăm în mașinăria asta murdară și moale? Cine ne-a legat la ochi cu proprii noștri ochi, cine ne-a astupat urechile cu propriile noștri urechi? Ce avem noi a face cu ciorchinele de celule ale trupului nostru? Cu materia ce curge prin el ca printr-un tub de carne agonică? Ce căutăm noi aici? Ce e batjocura asta? De ce-notăm în acizii ce ne ulcerează gândirea? Protestați, protestați împotriva conștiinței îngropate în carne!”

LifePainDeathConsciousnessHuman NatureFlesh
Book:Solenoid
Create image

“Am crezut întotdeauna că nu poți vorbi despre lucrurile care spun ceva cu adevărat despre tine. Nu față-n față cu celălalt. De-asta scriu în loc să vorbesc. Când ești față-n față, ochi în ochi cu aproapele tău... abia atunci simți zidul de nestrăbătut dintre mințile voastre („cum arată albastrul tău?”, „cum pot simți durerea ta de măsele?”). De asta oamenii și-au spus lucrurile importante prin cărți, căci orice carte presupune o absență, dintr-o parte sau din cealaltă: când e scrisă, lipsește cititorul. Când e citită, lipsește scriitorul. Dispar astfel greața și abjecția de-a pune față-n față judecătorul și condamnatul.”

BookTruthCarteAdevar
Book:Solenoid
Create image

“I rolled around and hit my face to wake myself up, but the pain proved that everything was real - because pain is another word for reality. The surfaces were hard, indeed. My eyes were wide open and lucid, but fear had deformed everything, it had driven me into the hallucination and delirium. I stood up, shook the industrial refuse from my clothes, and went back, my heart beating more strongly than it should have, to the door gaping open in the great building's wall. I knew full well that on the outside, the building was perfectly rectangular, that there was no way for the door to open into a room, and yet it led into a virtual depth, as inexplicable as the depth of a photograph, or the depths of perspective that create a third, and false, dimension in paintings on a wall. If you could go inside a trompe l'oeil mural, you wouldn't descend into its fraudulent depths, you would only get smaller as you moved along unseen lines of perspective. You wouldn't move through constantly changing spaces, with porphyry arches and columns and unintelligible Biblical images opening and closing behind you; rather, they would change their shapes constantly, rectangles would become parallelograms and trapezoids, the arcs of circles would change into hyperbolas, and circle into ellipses, becoming thinner and thinner as they tried to look deeper and farther away. I often thought that the world, along its three dimensions, is an equally deceiving trompe l'oeil for the infinitely more complex eye of our mind, with its two cerebral hemispheres taking in the world at slightly different angles, such that, by combining rational analysis and mystical sensibility, speech and song, happiness and depression, the abject and the sublime, it will make the amazing rosebud of the fourth dimension open before us, with its pearly petals, with its full depth, with its cubic surface, with its hypercubic volume. As though an embryo didn't grow in its mother's womb but arrived, from far away, and only the illusion of perspective made it seem to grow, like a wayfarer approaching along an empty road. A wayfarer who, after he passes through the iliac portal, continues his illusory rise, first an infant, then a child, then an adolescent, and in the end, when he is face-to-face with you and looks you in the eyes, he smiles at you like a friend from the other side of the mirror, having found you again, at last.”

HopeMadness And SanityPerspective On LifeFourth Dimension
Book:Solenoid
Create image

“Dopo avere letto decine di migliaia di libri, non è possibile non chiedersi: dov’è stata la mia vita in tutto questo tempo? Hai inghiottito alla rinfusa le vite altrui, sempre con una dimensione in meno rispetto al mondo in cui esisti, per quanto stupefacenti tour de force artistici esse fossero. Hai visto i colori altrui e hai provato l’asprezza e il dolce e il possibile e lo spropositato di altre coscienze, che hanno eclissato e spinto nell’ombra le tue stesse sensazioni. E se fossi almeno penetrato nello spazio tattile di altri esseri come te, sei stato però in permanenza raggirato fra le dita della letteratura. Ti è stata sempre promessa, mediante mille voci, l’evasione, e invece ti è stato rubato anche quel briciolo di realtà che è in te. […] Molteplici mondi, mentre il tuo proprio mondo basterebbe a riempire miliardi di vite.”

LibriLetteraturaMircea CartarescuMondiSolenoide
Book:Solenoid
Create image