“Întinde mâinile, copile si spune-i mamei: te iubesc Atâtea nopţi a stat cu tine, atâtea griji o copleşesc... Și poate nu mai are timp, și poate nici putere n-are Dar te veghează și-și doreşte ca fiul ei să crească mare! Să fie bun si iertător, să aibă-n inimă credinţă Să fie demn și să ajute pe cei ce sunt în suferinţă. Să fie sănătos, cinstit și omenos cu cei din jur Să-mpartă raza de lumină de sub cerescul abajur. Să-mpartă florile iubirii curgând în vorbe cu blândeţe Și să-nţeleagă și părinţii care ajung la bătrâneţe... Întinde mâinile, copile, și spune-i mamei: te iubesc Ți-a dat viaţă, și în brațe eşti darul ei dumnezeiesc!” PoezieBonescuDoinaCopileIntindeMainile Author:Doina Bonescu