Quotessence
Home / Quotes / Quote by Mugur Burcescu

Quote by Mugur Burcescu

“Plânsul de fericire e mai dureros și mai devastator decât cel cauzat de nenorocire, poate pentru că în sufletul nostru e atât de mult loc pentru nefericire și atât de puțin pentru fericire, încât, atunci când aceasta e prea multă, ea se revarsă în torenți pe care nu-i putem controla.”

Quote by Mugur Burcescu

Book:Oameni de treabă
Create image

Work

Oameni de treabă

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Mugur Burcescu

Browse famous quotes and profile details for Mugur Burcescu. more

You May Also Like

“Din vremuri străvechi ne-au venit cîntecele şi horele, proverbele şi ghicitorile şi basmele. Oamenii care le-au născocit în ceasurile lor de bucurie ori de tristeţe au trăit pe aceste meleaguri, au suferit ca şi cei de astăzi împilări. Cînd n-au mai putut să rabde, s-au răzvrătit, au ridicat topoarele şi au vărsat sînge pe care l-au plătit apoi cu sînge de-al lor şi, învinşi, au plecat capul şi au îndurat mai departe obidă şi împilare, batjocură şi suferinţă. Mai-marii pămîntului au avut putere să le lovească şi să le biciuie trupurile, dar sufletul poporului a rămas mai departe slobod. Nimeni n-a putut niciodată să robească sufletul. Loveşti trupul omului, şi trupul slab se zvîrcoleşte şi sîngeră, geme şi ţipă. Dar sufletul rămîne slobod, ca o pasăre care s-a ridicat în slăvile cerului. N-ai cum s-o ajungi, n-ai cum s-o atingi, nici cu biciul, nici cu piatra, nici cu glonţul. Ţii trupul omului în obezi şi-l afumi cu fum de ardei iute. Gîndul zboară slobod. Omul gîndeşte că va veni o zi în care şi trupul lui va fi slobod. Nădăjduieşte. Se întăreşte.”

Suflet
Book:پابرهنه‌ها
Create image

“Apoi, crescând mai mare, le-am dat lor, celor ce mă priveau de după gard, sufletul meu. Iar ei îl dădeau de-a dura prin colbul vieţii şi mi-l înapoiau strivit, lovit şi fără de viaţă. Trist, îmi luăm propriul suflet în braţe şi-l mângâiam. Apoi, când se refăcea, mă părăsea zâmbind şi se arunca naiv în braţele pofticioase ale celor din jur. Şi din nou, zdrobit de valurile vesele dar necunoscute ale vieţii, se-ntindea obosit la picioarele mele, spunându-mi că este pentru ultima oară. De atunci îmi îngrop şi dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem.”

Suflet
Book:Fii demn!
Create image