“For AVPs, if they find that they are upset and see a caring spouse become upset with them, it is a release. However, since these are repeated patterns and no stable patterns are maintained, the spouse often becomes more anxious and does hold this anxiety. The AVP is able to see this, at some level. The increased agitation has the effect of keeping the spouse preoccupied and more distant. Nothing is seemingly moving forward. The spouse, like the AVP, can become stuck. June and Doug can both be anxious, distant, or preoccupied. Avoidants have found that they can transfer some of their avoidant and angry responses to other family members. In doing this, their intention is to transfer some of their anxieties to another person to act out or hold for them. This can occur due to living together or can be part of the AVP’s messages that a family member hears and then displays. This effect of transferred anxieties can be experienced by the children, the spouse, and maybe even the family pets. The AVP’s inability to positively confront situations produces many scenarios. Unfortunately, this can often produce in others a negative image of the person acting on behalf of the AVP. This, at some level, registers for the AVP, and shame and guilt become the results of this active/passive position.” AvoidantAvoidant AttachmentAvoidant Personality DisorderAnxious Attachment Book:Hiding In The Light: Understanding Avoidant Personality Disorder Source: Hiding In The Light: Understanding Avoidant Personality Disorder
“Întotdeauna am avut grijă să am o grijă. Sunt omul care s-a culcat și s-a trezit cu griji. Simt grijile după pielea care mă strânge și gâtul care se-nfundă. Când mai scap de câte o grijă, umerii își amintesc că există spațiu de sprijin pentru spate. La școală grijile mele sunt ale mele, iar grijile celorlalți sunt tot ale mele. De aceea, multă vreme am fost văzută în școală ca doamna cu liste: peste tot unde mergeam eram cu lista în față, în cazul în care mai apare ceva să notez ca să nu uit. În plan conștient, listele erau oaza mea de control, iar în subconștient, în somn, îmi măcinam dinții și dezvoltasem ticuri puțin observabile: așezatul ochelarilor pe nas, atingerea bărbiei, verificatul urechilor. Am crescut o alergie față de colegii care stăteau: nu suportam să îi văd lâncezind la discuții superficiale sau la fumoar. Oamenii aceștia nu păreau să aibă griji, deci nu munceau, așadar nu existau. Nu terminam un proiect că deja mă gândeam la următorul, încât devenisem dependentă, fără să știu, de făcutul a ceva, ajungând să pun cât mai multe pe listă, ca să fiu văzută și ca să îmi justific pâinea.” AnxietyLazinessControl QuotesReflections On LifeTo Do ListsAnxious AttachmentJustifying Your BeliefsLife Scripts Book:Tezaur de greșeli: Ghid de supraviețuire pentru profesori Source: Tezaur de greșeli: Ghid de supraviețuire pentru profesori