“Întotdeauna am avut grijă să am o grijă. Sunt omul care s-a culcat și s-a trezit cu griji. Simt grijile după pielea care mă strânge și gâtul care se-nfundă. Când mai scap de câte o grijă, umerii își amintesc că există spațiu de sprijin pentru spate. La școală grijile mele sunt ale mele, iar grijile celorlalți sunt tot ale mele. De aceea, multă vreme am fost văzută în școală ca doamna cu liste: peste tot unde mergeam eram cu lista în față, în cazul în care mai apare ceva să notez ca să nu uit. În plan conștient, listele erau oaza mea de control, iar în subconștient, în somn, îmi măcinam dinții și dezvoltasem ticuri puțin observabile: așezatul ochelarilor pe nas, atingerea bărbiei, verificatul urechilor. Am crescut o alergie față de colegii care stăteau: nu suportam să îi văd lâncezind la discuții superficiale sau la fumoar. Oamenii aceștia nu păreau să aibă griji, deci nu munceau, așadar nu existau. Nu terminam un proiect că deja mă gândeam la următorul, încât devenisem dependentă, fără să știu, de făcutul a ceva, ajungând să pun cât mai multe pe listă, ca să fiu văzută și ca să îmi justific pâinea.” AnxietyLazinessControl QuotesReflections On LifeTo Do ListsAnxious AttachmentJustifying Your BeliefsLife Scripts Book:Tezaur de greșeli: Ghid de supraviețuire pentru profesori Source: Tezaur de greșeli: Ghid de supraviețuire pentru profesori