“Am fost învățați că așa trebuie, că rostul nostru se aliniază orânduirii comunității într-un fel în care armonia se perpetuează. Bătrânii, în înțelepciunea perilor albi, știau cel mai bine cum se cade a fi aranjate piesele acestui puzzle numit „căsătorie”. Dintre toate dominantele, puterea, influența și banul jucau la dublu printre variante. Tot printre ele, dansa și norocul la vedere cu indiferența. Nu interesa pe nimeni însă dacă bucuria își găsea culcușul printre rândurile aranjamentului. Nici dacă emoția exista prin apropiere. Cupidon se pare că nu pășise încă printre hotare, iar iubirea în esența ei pură era prigonită din conversațiile mature, fiind considerată încă un tabu, despre care nu se cădea să pomenești. La schimb însă, iubirea aluneca abrupt în datorie. „Copiii buni ascultă de părinți.” Un clișeu mult prea uzat și abuzat.” IubireNorocIndiferența ArmoniaRostulTabu Book:Ochi de Poveste Source: Ochi de Poveste