“Omul religios, chiar şi cel mai „primitiv”, nu se împotriveşte progresului, în principiu, ci îl acceptă, atribuindu-i însă o origine şi o dimensiune divine. Tot ceea ce, din perspectiva modernă, ni s-ar părea aducător de „progres” (de orice fel – social, cultural, tehnic şi aşa mai departe) în comparaţie cu o situaţie anterioară, a fost asumat de către societăţile primitive în decursul lungii lor istorii, ca un şir de revelaţii divine.” SpiritualitateSacralitate Book:The Sacred and the Profane: The Nature of Religion Source: The Sacred and the Profane: The Nature of Religion