Quotessence
Home / Books / El laberinto de los espíritus

El laberinto de los espíritus

Book by Carlos Ruiz Zafón · 3 quotes · Zafon, Libros, Barcelona

Filter quotes by topic

El laberinto de los espíritus Quotes

“Stories have no beginning and no end, only doors through which one may enter them. A story is an endless labyrinth of words, images and spirits, conjured up to show us the invisible truth about ourselves. A story is, after all, a conversation between the narrator and the reader, and just as narrators can only relate as far as their ability will permit, so too readers can only read as far as what is already written in their souls.”

“Doña Lorena, una bibliotecaria sabia que rondaba por allí por las tardes, siempre me preparaba una pila de libros que denominaba «las lecturas que toda señorita debe leer y que nadie quiere que lea». Doña Lorena decía que el nivel de barbarie de una sociedad se mide por la distancia que intenta poner entre las mujeres y los libros. «Nada asusta más a un cafre que una mujer que sabe leer, escribir, pensar y encima enseña las rodillas». Durante la guerra la metieron en la cárcel de mujeres y dijeron que se había ahorcado en su celda.”

“Julian, locul acesta este o taină, un sanctuar. Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are suflet. Sufletul celui care a scris-o și sufletul celor care au citit-o, au trăit și au visat cu ea. De fiecare dată când o carte ajunge în mâinile altcuiva, de fiecare dată când altcineva îți lasă privirea să alunece pe paginile ei, un spirit crește și se face tot mai puternic. Când bunicul tău m-a adus aici, cu mulți ani în urmă, locul acesta era deja vechi. Poate că e la fel de vechi ca orașul însuși. Nimeni nu știe exact de când există sau cine l-a creat. O să-ți spun ce mi-a spus și mie bunicul tău. Când piere o bibliotecă sau se închide o librărie, când o carte dispare în noianul uitării, cei care știm de existența acestui loc, paznicii lui, facem tot ce trebuie pentru ca ea să ajungă aici. În locul acesta cărțile de care nu-și mai amintește nimeni, cărțile pierdute în negura timpului, continuă să trăiască, așteptând ca într-o bună zi să ajungă din nou în mâinile unui nou cititor, ale unui nou spirit. La librăria noastră vindem cărți noi și cumpărăm cărți vechi, dar în realitate cărțile nu au stăpân. Fiecare carte de aici a fost cel mai bun prieten al cuiva. Acum ne mai are doar pe noi, Julian. Vei putea păstra secretul acesta?”