Quotessence
Home / Quotes / Quote by Anton Holban

Quote by Anton Holban

“Cu Irina alături, singuri în noapte, tremurând sub frig, am plâns împreună. Și ne întrebam: “Nu e așa că suntem fericiți?” Am plâns mult, pentru durerile de odinioară și pentru cele ce au să vină. Pe cer, din toate părțile, cădeau stele...”

Quote by Anton Holban

Author

Anton Holban

Browse famous quotes and profile details for Anton Holban. more

You May Also Like

“– Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări. Ele întreţin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv. – Vrei să spui că la „Viaţă“ nu există soluţie? – Vreau să spun că la „Viaţă“ există mai multe soluţii, prin urmare ea n-are soluţie. – După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti.”

“Orice om trăieşte realitatea după măsura puterii lui. Interpretarea realităţii, iată ce ne deosebeşte unul de altul. E una dintre problemele majore, etern valabile, adică problema implacabilului, problema caracterului cu care te naşti, deci şi problema libertăţii omului de a-şi mânui destinul… Primordial, pentru a înţelege această libertate, trebuie înţeles perfect că libertatea nu poate exista decât dacă cunoşti legile naturii, ale eternelor realităţi, chiar când ele ne par iluzii. Responsabilitatea omului faţă de viaţă este totală. Această responsabilitate face parte din libertatea lui efectivă, dar trebuie înţeles că viaţa nu poate fi împlinită decât iluzoriu: aceasta este marginea libertăţii omului.”

“Unul dintre cele mai grele lucruri de realizat în viaţă este ca cineva să devină conştient de defectele lui, să lupte cu ele şi să le învingă. De obicei, cu vârsta, omul capătă mai multă experienţă a vieţii şi ştie mai bine să se mişte printre calităţile şi defectele lui. Dar transformarea fundamentală a fiinţei lui nu se realizează… Este foarte dificil când înaintezi în vârstă şi-ţi dai seama că partea cea mai mare a vieţii a trecut şi că n-ai realizat ceea ce de fapt ar fi fost datoria ta să realizezi… Sper să fiu oarecum liniştită în privinţa asta, cu toate că - la drept vorbind - cu cât reuşeşti într-un domeniu propus, îţi dai seama de incomensurabilul efort ce ţi-ar mai rămâne de realizat. Dar toate aceste etape nu sunt decât vicleşugurile vieţii pentru îmbunătăţirea calităţii omeneşti, a fiecăruia la nivelul lui.”

“Aţi admis fornicaţia promiscuă, atât. Dar nu dragostea, nu contactul firesc, nu aţi renunţat la orgoliul din mintea voastră şi nici la abandonarea instinctelor. Deloc. Vă agăţaţi de voinţa voastră conştientă. Orice lucru trebuie să fie tot timpul expressément voulu. Iar legăturile exclusiv mintale. Viaţa trebuie trăită, nu ca în mijlocul unei lumi de oameni vii, ci ca şi cum ar fi o amintire solitară, o fantezie şi o meditaţie. O masturbare fără sfârşit, ca şi lunga şi oribila carte a lui Proust. Asta-i viaţa superioară. Sau, cu alte cuvinte, un termen eufemic pentru începutul morţii.(Mark Rampion)”