Quotessence
Home / Quotes / Quote by Louis Yako

Quote by Louis Yako

“U.S academia has long operated under the mediocre slogan of “publish or perish”, not taking into account that very often writers may perish the minute they publish, if they do not have something meaningful to say. As though adding to human knowledge can occur simply by killing some trees and publishing (mostly recycling) a couple of articles a year or one book every few years. Many academics that operate according to this slogan do not seem to remember Dostoyevsky’s words that the most difficult thing in life is to actually say something new, or George Orwell who once stated: “Until one has some kind of professional relationship with books, one does not discover how bad the majority of them are.”

Quote by Louis Yako

Author

Louis Yako

Browse famous quotes and profile details for Louis Yako. more

You May Also Like

“Regele Carol II a avut, aproape în egală măsură, mari calități și mari defecte. Motive pentru a fi admirat și hulit. Din păcate, domnia i s-a sfârșit prost, în condiții tragice pentru țară, așa că imaginea lui în posteritate a rămas mai curând defavorabilă.”

“Inspectorul a scos un teanc de hîrtii. A început a mîzgăli hîrtia. — E adevărat că ai vorbit copiilor despre Ion-vodă cel Cumplit? — E adevărat. Trebuia să vorbesc. E în programă. — E adevărat că ai spus că Ion Armeanul i-a tăiat pe boieri şi chiar pe preasfinţitul mitropolit al Moldovei, în ziua de Paşte? — E adevărat. Scrie la carte. — E adevărat că ai povestit copiilor cum l-au vîndut boierii pe domnitor, turcilor? — E adevărat. Scrie la Cartea de citire. — E adevărat că ai stăruit asupra faptului că Ion Armeanul îi iubea pe ţărani şi-i ura pe boieri? — E adevărat. Scrie... — Ştiu. La Cartea de citire... — Atunci... — E adevărat că la această lecţie ţi-ai dat osteneala să le vorbeşti copiilor frumos? — E adevărat. Cum să nu fie adevărat? — De ce aţi făcut asta? [...] — Sunt lecţii care îmi plac. Pe acestea le predau cu căldură, cu pasiune chiar... [...] Alte lecţii le predau uscat, acelea care nu-mi plac, de pildă Mihai Viteazul, care i-a legat pe ţărani de pămînt, robindu-i şi mai mult boierilor. Nu-mi place Constantin Brîncoveanu, care a jupuit ţara şi a adunat averi nemăsurate... [...] — Dar la Cartea de citire scrie altfel... — Fals. Fals. Cartea de citire e falsificată în multe locuri. Cunosc adevărul din documente... — Cu asemenea documente, cu asemenea învăţători, n-avem ce face. Eşti pensionar? — Da. Cu prelungire în activitate. — Ţi-am tăiat prelungirea. Părăseşte şcoala. — O s-o părăsesc... — Acum! [...] — Să trăiţi, copii! Să rămîneţi sănătoşi şi să nu uitaţi a citi cartea cum nu e scrisă, cum v-am învăţat eu. [...] Adevărul, să căutaţi adevărul în cărţi. Sînt şi cărţi mincinoase. Multe. Să învăţaţi a le deosebi pe cele bune de cele rele...”