“Cu o strângere de inimă, fiecare își privea casa și trecea mai departe: . Iar peste sufletele oamenilor se rostogolea și un val de indiferență: >. Cine se gândea la suferințele patriei? Nu ei, nu cei care pleacă în această seară. Panica anula tot ce nu era instinct, freamăt animalic al trupului. Să iei ce aveai mai prețios pe lume și pe urmă... Și numai ce trăia, ce respira, plânge, iubea avea valoare în noaptea aceea! Puțini erau cei care își regretau bogățiile. Strângeai în brațe o femeie sau un copil, restul nu mai conta; restul putea să dispară în flăcări.”
Book:Suite Française