“Se simțise, de fapt, înghesuit și împins înainte, se lăsase fără un cuvânt, cu conștiința că nu se poate schimba nimic, cu conștiința că nu avea puterea necesară pentru a se împotrivi forței care îl mâna. Merg cu curentul... Aceste momente de armonie cu voința superioară, cu voința firmei, au fost întotdeauna cele mai fericite. Umilința unei asemenea fericiri era evidentă.”
Book:Frühe Prosa