Quotessence
Home / Quotes / Quote by Emil Cioran

Quote by Emil Cioran

Work

Cartea amăgirilor

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Emil Cioran

Browse famous quotes and profile details for Emil Cioran. more

You May Also Like

“- De ce nu iubești? - Dar iubesc! - Nu așa, să iubești pe cineva care este lângă tine. Tu ți-ai închis iubirea într-o colivie și o privești zi de zi cu încântare. Nu vezi că a devenit o pasăre tristă? Nu cântă, penele ei nu strălucesc, nu încearcă să zboare, se hrănește doar cu speranță. Și nu-i e de ajuns! Dă-i drumul! Las-o să zboare și să-și facă cuib în pieptul altcuiva, las-o să revadă albastrul cerului, să simtă vântul răscolindu-i printre pene, să se bucure de stropii reci de ploaie! Nu o să-i fie ușor la început, a uitat cum e să zboare, va dura ceva vreme până când va reuși să își regăsească echilibrul în zbor. Tu doar să ai răbdare și încredere. O să fie bine! - Dacă va zbura departe și nu se va mai întoarce? La fel ca el. Iubirea nu este supusă păcatelor și greșelilor omenești. Nu ți-o poate lua nimeni, rămâne mereu alături de tine, ca un câine credincios. Dar trebuie să îi dai libertate, altfel te va întrista cu suferința ei.”

Book:Yume

“Lecția pe care voise să i-o dea era că nu poți face universul să se miște după cum îți trăsnește ție. Ceea ce pune lumea în mișcare nu erau doar puterea militară și banii. Lucrurile frumoase aveau și ele forța lor, capabilă să cutremure universul. Nu doar obiectele scumpe chinezești sau ustensilele faimoase pentru chanoyu sunt frumoase, ci și bobocii de camelie care dau viață unei tokonama peste care a trecut timpul... moliciunea sunetului apei calde din kama... yūgen-ul suprafeței unui chawan negru raku ținut în mână în semiobscuritatea unei mici încăperi... Alături de un bol de ceai, astfel de elemente de frumusețe simplă emană împreună liniște și forță.”

“Dar poate că toate lucrurile la care cuget acum pornesc numai din melancolie și depresiune și se vor risipi de îndată ce mă voi afla sub plopii de acasă și voi asculta fâșâitul frunzișului lor. Nu se poate să fi dispărut toată acea dulceață care ne-a tulburat, tot ce a fost nebulos, uluitor, în devenire, miile de fețe ale viitorului, melodia din vise și cărți, foșnetul femeii și presimțirea ființei ei; nu se poate ca toate acestea să fi pierit în urletul bombardamentelor, în deznădejdea noastră și în bordelurile soldățești.”