Quotessence
Home / Authors / Despre Realitatea Iluziei: de Vorba Cu Henriette Yvonne Stahl Biography

Despre Realitatea Iluziei: de Vorba Cu Henriette Yvonne Stahl Biography

Author

Related Quotes

“Şi ca să vrei să mori şi ca să vrei să trăieşti îţi trebuie putere. De obicei, oamenii trăiesc ca somnambulii, duşi zi de zi de bucurii, dureri, întâmplări, speranţe, dar nimic lucid, mai ales când frica de moarte devine o obsesie: ameţeala asta îi duce până în preziua morţii. Nimeni nu e fericit nici în faţa păcatelor, nici în faţa responsabilităţilor, de teama morţii, de misterul morţii… Absolut tot nu-şi poate spune omul nici chiar lui însuşi: sinceritatea absolută nu cred că poate exista. Omul este un mister chiar pentru el însuşi. Omul poate – într-adevăr – prin inteligenţă, voinţă şi muncă să stăpânească din natura înconjurătoare enorm de mult, asta fiind „victoria„ lui asupra vieţii.”

“Orice om trăieşte realitatea după măsura puterii lui. Interpretarea realităţii, iată ce ne deosebeşte unul de altul. E una dintre problemele majore, etern valabile, adică problema implacabilului, problema caracterului cu care te naşti, deci şi problema libertăţii omului de a-şi mânui destinul… Primordial, pentru a înţelege această libertate, trebuie înţeles perfect că libertatea nu poate exista decât dacă cunoşti legile naturii, ale eternelor realităţi, chiar când ele ne par iluzii. Responsabilitatea omului faţă de viaţă este totală. Această responsabilitate face parte din libertatea lui efectivă, dar trebuie înţeles că viaţa nu poate fi împlinită decât iluzoriu: aceasta este marginea libertăţii omului.”

“Unul dintre cele mai grele lucruri de realizat în viaţă este ca cineva să devină conştient de defectele lui, să lupte cu ele şi să le învingă. De obicei, cu vârsta, omul capătă mai multă experienţă a vieţii şi ştie mai bine să se mişte printre calităţile şi defectele lui. Dar transformarea fundamentală a fiinţei lui nu se realizează… Este foarte dificil când înaintezi în vârstă şi-ţi dai seama că partea cea mai mare a vieţii a trecut şi că n-ai realizat ceea ce de fapt ar fi fost datoria ta să realizezi… Sper să fiu oarecum liniştită în privinţa asta, cu toate că - la drept vorbind - cu cât reuşeşti într-un domeniu propus, îţi dai seama de incomensurabilul efort ce ţi-ar mai rămâne de realizat. Dar toate aceste etape nu sunt decât vicleşugurile vieţii pentru îmbunătăţirea calităţii omeneşti, a fiecăruia la nivelul lui.”

“Trebuie să existe o anumită disciplină a relaţiilor sociale. Pierderea de vreme este tot atât de periculoasă ca şi o izolare bolnăvicioasă. Jocul între a fi monden şi a putea să te concentrezi asupra unor probleme este necesar pentru formarea unui caracter sau în reuşita vreunei discipline. Cred că am ştiut întotdeauna să ţin în preajma mea oameni care mă interesau prin preocupările lor, caracterul lor, oameni care au dat dovadă că nu sunt plafonaţi în problemele lor şi că împreună cu ei pot discuta altceva decât cancanuri mondene. Am ştiut întotdeauna să deosebesc tranzitoriul faptelor, chiar atunci când erau fapte senzaţionale. O disciplină care m-a făcut - în sentimentele mele personale - să discern senzaţiile care creau o evoluţie a mea faţă de cele care-şi aveau numai o viaţă efemeră.”