Quotessence
Home / Authors / Peter Handke
Peter Handke

Peter Handke Quotes

Novelist

Filter quotes by topic

Famous Peter Handke Quotes

“And who was I? Not nearly as much of a loner and outsider as I’d always thought. A bit odd, but others were more odd. And who else was I? A member of an expedition, or no, someone who’d been on an expedition all by himself, and after forging his way through all sorts of difficulties had come back here to civilization to freshen up, for the time being, before his next one-man venture. And who else? At first sight a disturbed person, who, when you got to know him, seemed much more normal, indeed the only normal person among a thousand, while the other nine hundred and ninety-nine eventually turned out to be as mad as hatters. And who else was I? (As if, having seen my double, I suddenly couldn’t find out enough about myself - couldn’t get enough of myself.) Let me be someone else as well, play someone else: a pioneer, a deserter, a soccer referee or at least a linesman. And what was I like, considering my double there in the restroom’s white neon glare? Not special. Not that bad. Maybe somewhat deficient in that certain something, but not entirely deficient either. Far from being a star, but if an idiot, a village idiot, not a provincial or city idiot. And what else was I like? And in what way? And in what other way? Well, what d’you know! Yes, just look at that! You didn’t expect that, did you? Look, just look! Yes, just look. Look!”

“,,Toate angoasele, toate dorințele pe care de mult le credeam uitate îmi revin în minte. Ca în copilărie, am din nou impresia că lumea din jur ar putea să explodeze dintr-odată și să răsară altceva de sub masca ei, de pildă gura unui monstru.(...)Gândul că în altă parte există altceva și că nu poți fi în clipa aceea acolo mă înnebunește , ca în copilărie. Doar că atunci gândul mă amețea, pe când acum vorbesc despre el, fac comparații și încep să învăț din asta. Mi s-ar părea ridicol să vreau să deslușesc aceste enigme; nu fac decât să le articulez pentru a nu mă simți atât de însingurat ca în vremea aceea. Mă port dezinvolt, vorbesc mult, râd cu poftă, vreau să ajung atât de gras, încât să fiu în stare să deschid cu burta o ușă turnantă, mă bucur că nu mă mai surprind cu nimic ciudat.”

“Porque no sé dónde estoy, porque he olvidado que estoy en la habitación y espero que me llamen a comer, porque me he olvidado de mí mismo, porque ya no me llega nada desde fuera que me indique dónde se encuentra mi cuerpo y porque ningún ruido me retiene, los pensamientos me llevan de aquí para allá en tierra de nadie; no son pensamientos elaborados por mí, sino pensamientos que surgen en mí.”

“Religia îmi era de mult nesuferită, cu toate acestea, am simțit dintr-odată dorința de a mă raporta la ceva. Era insuportabil să fii singur și izolat. Trebuia să existe o relație cu altcineva, care să nu fie doar personală, întâmplătoare și unică, în care să nu fii constrâns să aparții celuilalt printr-o dragoste forțată și mincinoasă, ci printr-o legătură necesară, impersonală.”