Quotessence
Home / Quotes / Quote by Wilhelm Reich

Quote by Wilhelm Reich

“You differ from a great man in only one respect: the great man was once a very little man, but he developed one important quality: he recognized the smallness and narrowness of his thoughts and actions. Under the pressure of some task that meant a great deal to him, he learned to see how his smallness, his pettiness endangered his happiness. In other words, a great man knows when and in what way he is a little man. A little man does not know he is little and is afraid to know. He hides his pettiness and narrowness behind illusions of strength and greatness, someone else's strength and greatness. He's proud of his great generals but not of himself. He admires an idea he has not had, not one he has had. The less he understands something, the more firmly he believes in it. And the better he understands an idea, the less he believes in it.”

Quote by Wilhelm Reich

Work

Listen, Little Man!

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Wilhelm Reich
Wilhelm Reich

Wilhelm Reich was a prominent psychoanalyst, born on March 24, 1897, and died on November 3, 1957. He made significant contributions to the field of psychoanalysis, particularly in the areas of sexual psychology and orgonomy. more

You May Also Like

“(...) știi tu că există un hotar al amintirii omului pe acest pământ? Hotarul amintirii omului este pecetluit pentru o sută de ani. O sută de ani după moartea lui încă îl mai pot pomeni copiii sau nepoții lui și cei care l-au văzut la față, dar după aceea, chiar dacă se poate prelungi amintirea lui, ea este numai prin vorbă sau prin gând, căci se trec cei care i-au văzut fața lui vie. Și mormântul lui din cimitir se acoperă de iarbă, piatra de mormânt se năruie și l-or uita toți oamenii, ba chiar și urmașii lui, îi vor uita apoi numele, căci numai câțiva rămân în amintirea oamenilor (...)”

“Am încercat să-i explic că aşa o numeam noi, că era un loc secret, apoi i-am spus că Adelina a fost foarte curajoasă, pentru că acolo începe pădurea, că e plin de animale şi că e foarte posibil să mai umble noaptea şi uriaşi, că eu nu credeam să fi murit toți. Îi explicam despre spărtura din drum şi despre pâini, dar devenea din ce în ce mai nervos, vedeam că nu mai are răbdare, că i se părea fie că-mi bat joc de el, fie că o luasem razna, dar simțeam nevoia să vorbesc, să aduc alte şi alte explicații şi i-am zis de mai multe ori că era adevărat, că mă urmărise un uriaş chiar noaptea trecută şi că era bine că o găsisem şi o adusesem acasă, că pericolul să fie răpită de uriaşul ăla şi dusă în adâncul pădurii fusese real... Omul se uita la mine cu gura căscată. Două şanțuri adânci îi apăruseră pe frunte, iar tâmplele îi zvâcneau să se spargă.”

“In fiecare viata exista un moment. O criza. Una care spune: „Ceea ce cred e gresit”. Li se intampla tuturor, singura diferenta e cum ii schimba acea informatie. In cele mai multe situatii, e pur si simplu vorba de un caz de ingropare a acelei informatii si apoi a pretinde ca ea nu se afla acolo. Asa imbatranesc oamenii. Asta este, in cele din urma, ceea ce le increteste fetele si le indoaie spinarile si le micsoreaza gurile si ambitiile. Povara acestei negari. Stresul cauzat de ea. Acest lucru nu le este unic umanilor. Unicul si cel mai mare act de curaj sau de nebunie pe care il poate face cineva, oricine, este actul schimbarii.”

“Dragostea reprezintă revanșa și alibiul naturii într-o lume deja conștientă, și puțin rușinată, de viitorul ei mecanizat. Mitul dragostei, care avea să îmbogățească cinematografia, muzica ușoară, literatura și să devină celălalt și adevăratul opiu al poporului înainte de a se transforma, la capătul unui ultim avatar, într-o armă de luptă religioasă și politică, începea să intre în calculele mamelor și industriașilor.”