Quotessence
Home / Quotes / Quote by Gray Brechin

Quote by Gray Brechin

“It was in the nature of those who had long dreamt of Pacific empire to stress the optimism with which George Berkeley opened his quatrain. Few pondered the line with which he closed it: Westward the course of empire takes its way; The first four acts already past. A fifth shall close the drama with the day: Time's noblest offspring is its last.”

Quote by Gray Brechin

Work

Imperial San Francisco: Urban Power, Earthly Ruin

Browse quotes and source details for this work. more

Author

Gray Brechin

Browse famous quotes and profile details for Gray Brechin. more

You May Also Like

“Nu vreau să plâng, ea nu ar fi vrut să mă vadă astfel. Îngenuncheat, distrus, departe de femeia care mai ieri îmi spunea că mă iubește. Sunt în aceeași încăpere cu ea, și totuși am impresia că suntem în două lumi diferite. Oare în lumea ei mai sunt prezent? Aș vrea să urlu tare și să îi spun că în oricare dintre lumile din acest Univers, dacă ele există, ea este prezentă în fiecare celulă a ființei mele. Unde ești, Angeline?”

“Nici o persoană și nici o relație nu-ți va satisface toate nevoile. Nu toți prietenii îți pot oferi siguranță sau sprijin în fiecare zi. Nu toată lumea va putea sau va dori să fie alături de tine așa cum sau când ai tu nevoie să o facă. Și acesta este motivul pentru care e bine să faci neîncetat loc la masă, să rămâi deschis pentru a aduna și alți prieteni. Nu se va întâmpla niciodată să nu ai nevoie de ei și niciodată nu vei înceta să înveți de la ei.”

“Iubirea este explozia stării de bine provenite din interiorul meu. E momentul în care sunt așa de fericită încât soarele îmi pare mai strălucitor și parcă și griul cerului îmi pare mai luminos. Momentul în care mă trezesc zâmbind fără motiv. Când nebuniile mă cuprind și dansez cu veselia. Când nu îmi permit să mă supăr pentru a nu îmi strica starea de bine. Când dependența de persoana iubită e bolnăvicioasă. Când mergi aiurea pe stradă și lumea te privește ciudat dar tu ești prea extaziată ca să poți observa. Când abia ce te-ai despărțit de persoana iubită dar deja îți e dor de ea. Atunci când îl suni noaptea târziu doar pentru a-i auzi vocea. Momentul acela minunat că te pierzi la o singură privire de a lui și chiar și după un an reușește să te surprindă. Când te face să te îndrăgostești din nou și din nou de el, la fiecare întrevedere.”

“Frederick expected that he would have felt spasms of joy; but the passions grow pale when we find ourselves in an altered situation; and, as he no longer saw Madame Arnoux in the environment wherein he had known her, she seemed to him to have lost some of her fascination; to have degenerated in some way that he could not comprehend—in fact, not to be the same. He was astonished at the serenity of his own heart./... sentimentele slăbesc cînd le schimbi locul...”