Quotessence
Home / Topics / Prietenie Quotes

Prietenie Quotes

Browse 13 quotes about Prietenie.

Prietenie Quotes

“Un domn foarte distins avea în biroul lui o bibliotecă enormă, dar goală. Numai în mijloc, pe un raft, se răsfăța singură o carte mare, groasă, frumos legată. Foarte intrigat de ciudățenia asta, un cunoscut îl întrebă: -Ce rost are o bibliotecă atât de mare pentru o singură carte? O consideri oare într-atât de valoroasă, încât nu merită să-i stea alături nicio altă carte? -A..., răspunse zâmbind malițios stăpânul casei, cartea solitară pe care o vezi este Catalogul tuturor cărților pe care le-am împrumutat prietenilor mei și nu mi le-au mai înapoiat!”

“Cand pierd increderea in cineva pana atunci apropiat, el se transforma, brusc, la fel ca in basme, in cel mai strain dintre straini: nu ma mai intereseaza sa-l inteleg. Prietenia este o stare magica si incontrolabila, la fel ca iubirea. Iti daruiesti fiinta interioara celuilalt si pe urma, brusc, incerci sa te recuperezi, dar o parte din tine va ramane, din pacate sau din fericire, mereu acolo, prizoniera trecutului comun.”

“Dincolo de iubiţi, sunt prietenii. Ce m-aş fi făcut eu fără fetele mele? Ce-aş fi făcut, dacă n-ar fi fost lângă mine în toate clipele de deprimare şi deznădejde prin care am trecut? Prietenii sunt lângă tine mereu, cred că aceasta e cea mai pură şi adevărată formă de iubire posibilă. Ei sunt lângă tine necondiţionat şi au mereu de oferit o îmbrăţişare caldă şi un umăr pe care să plângi.”

“Cinci prietene stând în jurul unei mese. Cinci prietene care au pornit pe un drum cândva demult, cu cincisprezece sau poate șaisprezece ani în urmă, și care s-au transformat în femei.Timpul le-a schimbat, însă ceva a rămas, ceva le-a ținut împreună și le-a adus zâmbetul când n-a mai fost soare să le zâmbească, le-a îmbrățișat când nu era nimeni să le îmbrățișeze. Și-au păstrat mereu dorința de a merge mai departe, dorința de a zâmbi, dorința de a fi împreună, de a iubi.”

“Minunata consecință a ideii că se contopesc două suflete și două voințe este că celălalt nu mai are de ce să-mi fie recunoscător mie pentru «serviciile ori favorurile pe care i le fac», la fel cum eu nu am de ce să-mi mulțumesc mie pentru faptele pe care le săvârșesc spre propriul meu bine. Prietenii de suflet nu numai că refuză să calculeze costurile și avantajele prieteniei, dar nu sunt nici măcar conștienți de ele. Însăși ideea de «favoare», «datorie» sau «recunoștință» e separatoare și nu poate decât să le repugne sufletelor cu adevărat contopite într-unul singur.”